Cine nu a folosit măcar o dată în viață superglue? Este lichidul care lipește aproape orice. Mai puțin, e drept, interiorul tubului. Cum este posibil acest lucru?
Adezivul obișnuit, de regulă de culoare albă sau alteori incolor, cunoscut sub denumirea de superglue, este compus dintr-o varietate de substanțe chimice numite polimeri. Aceștia ajută compusul să se lipească pe diferite suprafețe.
De ce superglue nu se lipește în interiorul tubului?
Ei bine, lipiciul conține apă care acționează ca un un solvent care păstrează lichidul adeziv până când se lipește. Când lipiciul este pus pe o suprafață, este expus la aer. Astfel, apa se evaporă și pe măsură ce apa se evaportă, cleiul se usucă și se întărește. Astfel, polimerii lipiciului fac ca adezivul să funcționeze. Procesul poartă denumirea de aderență mecanică.
În interiorul tubului nu este suficient aer pentru a provoca evaporarea apei. Astfel, flaconul protejează cleiul de aer și menține intacte proprietățile superglue-ului.
Care a fost primul oul sau găina?
Pentru a menține proprietățile adezivului, recipientul trebuie să fie păstrat etanș, pentru a împiedica vaporii de apă să pătrundă și să intereacționeze în vreun fel cu adezivul.
Cum a fost inventat superglue?
Banalul superglue a fost inventat dintr-o întâmplare. În al Doilea Război Mondial, oamenii de ştiinţă de la Eastman Kodak au experimentat mai multe substanțe chimice cunoscute drept cianoacrilaţi. Aceștia încercau să găsească o modalitate prin care să realizeze cătări din plastic transparent pentru mitraliere, dar au constat că acest compus chimic se lipea de orice.
Întrebări capcană, întrebări de logică, întrebări inteligente
Câțiva ani mai târziu, în 1951, Dr. Harry Coover (1917-2011), unul dintre oamenii de ştiinţă, se gândeşte că aceşti cianoacrilaţi super-lipicioşi, ar putea fi folosiţi pentru a face un adeziv extrem de puternic. În anul 1958 lipiciul a fost vândut pentru prima oară în Statele Unite ale Americii sub denumirea de „Super Glue”.
