Banala hârtie igienică este genul de obiect indispensabil celor care trăim în aceste vremuri moderne. Prima hârtie igienică comercială din istorie a fost inventată în anul 1857 de către americanul Joseph C. Gayetty. Un pachet conținea 500 de foi de hârtie îmbibate cu aloe și costa la acea vreme aproximativ 50 de cenți (aproximativ 14 dolari astăzi).
Deși anii au trecut, hârtia igienică și-a păstrat, în mare parte, calitatea de a fi de culoare albă. De ce? De ce au ales producătorii să păstreze culoarea tradițională?
Există mai multe motive pentru culoarea imaculată a hârtiei, dar una din principalele cauze pentru care hârtia igienică este albă este aceeaşi cu motivul pentru care majoritatea toaletelor sunt albe – hârtia igienică albă pare pur şi simplu mai curată decât oricare altă variantă a ei.
Totuși, albul nu este doar o alegere de ordin estetic. Albul hârtiei igienice este obţinut, de cele mai multe ori, prin albirea ei, iar asta o poate face mult mai fină. De ce? Conform specialiștilor, prin procesul de albire se poate elimina lignina, un polimer din lemn care funcţionează într-o oarecare măsură ca un „lipici”, care ţine fibrele strâns legate şi conferă copacului rigiditatea de care are atât de multă nevoie. Totodată, îndepărtarea ligninei conferă şi o durabilitate mai îndelungată a hârtiei.
Un alt motiv este acela că o variantă colorată a hârtiei igienice îl va costa mai mult pe producător. Astfel, producătorii ar trebui să ceară puţin mai mult pe varianta colorată a hârtiei igienice, iar concurența pe piață este destul de mare. Merită?
