România este împărțită în mai multe zone istorice și, în mod normal, și graiul diferă de la o zonă la alta. Există multe regionalisme și în multe cazuri românii dintr-o parte a țării nu înțeleg termenii folosiți de ce care locuiesc în altă regiune. Ca de exemplu, ardelenii îi numesc “mitici”. Ce înseamnă acest termen?
Unul dintre primii români care a folosit substantivul de “mitic” a fost Ion Luca Caragiale în operele sale. Termenul reprezintă o combinaţie între limbajul bucureştenilor şi comportamentul afişat de aceştia în preajma “provincialilor”.
De fapt, “mitic” vine de la substantivul propriu Mitică, ce vine de la Dumitru (nr. Dumitru, Dumitrică). Mitică este personajul principal al schiţei lui I.L. Caragiale cu acelaşi nume şi este descris simplu, ca genul de om pe care îl găsim peste tot în Bucureşti:
“Fireşte că trebuie să-l cunoaştem: îl întâlnim atât de des – în prăvălii, pe stradă, pe jos, în tramvai, în tramcar, pe bicicletă, în vagon, în restaurant, la Gambrinus – în fine pretutindeni”, nota dramaturgul.
Caragiale continuă caracterizarea lui Mitică, bucureșteanul clasic:
„Mitică este bucureşteanul par excellence. Şi fiindcă Bucureştii sunt un mic Paris şi Mitică, se-nţelege, este un mic parizian. El nu e nici tânăr, nici bătrân, nici frumos, nici urat, nici prea-prea, nici foarte-foarte; e un băiat potrivit în toate, dar ceea ce-l distinge, ceea ce-l face să aibă un caracter marcat este spiritul lui original şi inventiv“
Revenind la ardeleni, în accepțiunea acestora, miticii se cred „buricul pământului“ care uită că sunt din provincie și se consideră bucureșteni după câteva săptămâni de locuit în Capitala țării.
Cifrele arată că în anul 2012, 21.000 de români din provincie şi-au stabilit domiciliul în Bucureşti. Jumătate dintre aceştia provin din Muntenia şi numai 20% din Moldova, potrivit unei analize a ZF pe baza datelor de la Institutul Naţional de Statistică.
