Gheorghe Bibescu a fost domnitorul Țării Românești în perioada 1843-1848. El a avut două soții: pe Zoe Mavrocordat-Basarab și pe Maria Bibescu.
Zoe sau Joițica, așa cum era alintată de apropiați, era o femeie frumoasă, cu educație aleasă și era foarte bogată. În plus, avea un nume celebru la acea vreme. Ea a fost adoptată de către boierul Grigore Brâncoveanu și de soția acestuia, Safta, a căror nepoată era.
Joițica i-a devenit soție lui Vodă Bibescu în 1826. După ani buni de căsnicie, ea s-a îmbolnăvit de o boală psihică, iar medicii care au consultat-o nu au putut să o ajute.
Pentru a nu-și periclita candidatura la domnie, Gheorghe Bibescu o ținea pe nefericita Zoe sub supraveghere strictă la Palatul Bibescu. Scrutinul desfășurat la 20 decembrie 1842, la Mitropolie, avea să-i dea câștig de cauză lui Bibescu în detrimentul celorlalți 35 de candidați, între care și fratele lui, Barbu (devenit între timp Știrbei). Astfel, Gheorghe Bibescu devenea domnitor al Țării Românești.
Odată ajuns domnitor, Vodă Bibescu s-a gândit că este momentul să-și pună ordine și în viața amoroasă. Asta însemna că trebuia să scape de o soție bolnavă psihic și să aducă lângă el o femeie pe gustul lui.
Zis și făcut. La scurt timp după ce a urcat pe tron, în martie 1843, Bibescu a trimis-o pe Joițica la tratament la Viena, făcându-i, astfel, loc la palatul domnesc Mariei Ghica (născută Văcărescu).
Cei doi au avut, vreme de 2 ani, una dintre cele mai controversate și mai discutate relaţii de amantlânc ale vremii, pentru că amândoi erau căsătoriţi. De aceea, au hotărât să divorţeze în momentul în care relaţia lor era deja de notorietate.
Invocând boala soției, domnul Țării Românești a obținut fără prea multe bătăi de cap divorțul de Zoe Bibescu. Domnitorul s-a lovit în schimb de refuzul Mitropolitului Neofit pe motiv că, potrivit canoanelor bisericești, boala nu constituie motiv de divorț. Situația avea să se complice și mai mult în momentul în care au intervenit consulii Franței și al Rusiei, Billecocq și Dașkoff. Primul susținea cauza Mitropolitului, al doilea o susținea pe cea a lui Vodă.
La rândul ei, Maria i-a cerut Divanului de la Constantinopol să-i acorde divorțul de spătarul Costachi Ghica, fratele fostului domnitor Alexandru Ghica, cu care avea patru copii. Costachi a fost imediat de acord, astfel că divorțul s-a pronunțat repede și fără probleme. Mai rămânea de obținut dezlegarea Mitropolitului.
Între timp, Zoe era mutată de Bibescu de la Viena la Paris, unde era internată într-un azil, în ciuda opoziției familiei.
Bibescu și amanta lui s-au adresat apoi Patriarhului din Constantinopol, care i-a refuzat categoric. Nu peste mult timp, însă, Patriarhul avea să fie schimbat, iar înlocuitorul lui s-a arătat a fi mult mai înțelegător, aprobând ambele divorțuri.
După ce s-au finalizat divorțurile, amanţii au putut să-şi oficializeze relaţia. Nunta a avut loc în ziua de 20 septembrie 1845, la Focșani, deoarece, la București, Mitropolitul a refuzat să oficieze cununia. Nași au fost Mihail Sturdza, domnul Moldovei, și soția acestuia, Smaranda.
Doar 2 ani s-a putut bucura însă Maria de statutul de Doamnă a Țării Românești pentru că, în 1848, Gheorghe Bibescu a abdicat și a fost nevoit să părăsească țara. Mai întâi s-a stabilit la Viena, iar mai apoi la Paris. De altfel, în capitala franceză avea să-și găsească sfârșitul Maria Bibescu, în 1859, răpusă de cancer, la numai 43 de ani.
Gheorghe Bibescu a încetat din viață tot la Paris, în 1872, în urma unui accident de trăsură.
Foto: Wikipedia
