De ani buni, de când oamenii au învățat să măsoare timpul, folosesc cu succes expresia „în sensul acelor de ceasornic”. Adică, de sus spre dreapta, jos, apoi spre stânga și înapoi sus. Întrebarea este: „Cine a fost cel care a stabilit ca acele ceasului să meargă astfel și nu invers?”.
Pentru cei care nu știu, sensul orar este similar cu rotația Pământului în jurul axei sale. Încă din anul 3.500 î. d. Hr, atunci când vechii egipteni și babilonienii își modelau primele ceasuri de umbră, măsurarea timpului se făcea în sensul acelor de ceasornic.
Întrucât primele ceasuri au fost construite în emisfera nordică, acestea au fost făcute să funcționeze la fel ca și cadranele solare. Astfel, când Soarele se deplasează pe cer (de la est, prin sud, către vest), umbra lăsată se mișcă „în direcția opusă”, adică de la vest, prin nord, la est. De aceea poziția orelor a fost trasată în acest mod pe cadranele solare, iar ceasurile mecanice au numerele așezate în aceeași ordine.
De ce literele alfabetului sunt în această ordine: a, b, c…?
Prin secolul al XIV-lea, când au apărut primele orologii cu brațe pentru indicat timpul, meșterii europeni le-au păstrat sensul identic cu cel al ceasurilor solare, cu care toată lumea era deja familiarizată.
Cum funcționa prima alarmă deșteptătoare? Ce era meseria de „trezitor”?
Sensul opus rotirii în sens orar este sensul antiorar. Au fost și ceasuri constuite să funcționeze invers, care acum sunt considerate o raritate. Acestea au fost făcute de evrei și montate în turnurile unor sinagogi din Europa.
Care este cea mai veche glumă din istorie? Prima anecdotă din lume
