Triburile nordice s-au închinat, de-a lungul timpului, la tot felul de zeități, însă unul singur era deasupra tuturor, Odin, considerat regele zeilor. Se spune că acesta a fost soțul zeiței Frigg și era asociat cu o serie de atribute, cum ar fi războiul, poezia, magia, moartea și multe altele.
Zeul suprem al mitologiei nordice era prezent în concepția publică încă de pe vremea în care Imperiul Roman a cucerit triburile germanice, aproximativ anul 2 înainte de Hristos. Odin era o figură proeminentă în rândul populațiilor din nordul Europei, fiind cunoscut și sub numele de „Allfather” sau „Tatăl tuturor” și era adesea reprezentat ca un bătrân cu barbă lungă și ochi adânci, purtând un coif și o mantie.
Legenda lui Odin poate fi găsită în textele vechi germanice, dar în special în cele norvegiene și în scripturile istorice din Islanda. Anii au trecut, iar în concepția publică Odin a rămas zeul vikingilor, fiind văzut ca o figură ancestrală care îi apără pe războinici.
Odin a fost descris în poveștile norvegiene ca fiind fiul lui Bestla și Borr împreună cu doi frați, Vili și Vé. La rândul său și el a avut mai mulți copii, cei mai faimoși fiind zeii Thor (cu Jörð) și Baldr (cu Frigg). Se spune că zeul suprem al nordicilor era mai mereu însoțit de animale, printre care lupii Geri și Freki și corbii Huginn și Muninn. Cele două păsări aveau rolul de a îi aduce informații din lumea muritorilor. Totodată, el se deplasa din cer în infern cu un cal cu opt picioare, pe nume Sleipnir.
Despre Odin se spune că a participat la crearea lumii, ucigând ființa primordială Ymir, dând viață astfel primilor doi oameni Ask și Embla. În mitologia nordică, Odin conducea un grup de zei cunoscuți sub numele de Aesir și locuia în Valhalla. Această locație era un fel de Rai unde războinicii curajoși care muriseră în luptă erau primiți.
Odin era, de asemenea, cunoscut pentru faptul că se sacrificase singur pentru a dobândi înțelepciune și cunoștințe mistice. Astfel, el era considerat și patronul magiei și al cunoașterii secrete. Drept urmare, el își putea schimba forma, având posibilitatea astfel să meargă printre muritori fără ca cineva să îl recunoască.
Odin avea grijă de războinicii puternici pe câmpurile de luptă, însă în final îi trăda pentru ca aceștia să ajungă în Valhalla alături de el şi să îl ajute în ziua Ragnarok-ului, momentul în care se va lupta cu Giganții sau Jötunii. Această clipă este considerată ziua fatidică pentru zei, iar Odin va fi sfâșiat și devorat de lupul uriaș, Fenrir, dar va fi răzbunat de fiul său cel mic, Vidar.
Legenda lui Odin a dus la crearea a mai multor opere cinematografice, cel mai cunoscut film în prezent fiind Thor. Pentru creștini legenda lui Odin pare o poveste de adormit copiii, însă același lucru se poate spune și despre Iisus Hristos și viața lui atunci când este privit din punctul de vedere al altor religii.
Foto: Wikipedia.org
