Cine a fost Hagi Tudose?

Toată lumea a auzit sau a folosit expresia e „zgârcit ca Hagi Tudose”. Totuși, cine a fost celebrul Hagi Tudose, cel care întruchipează avarul absolut în spațiul carpato-danubiano-pontic?

„Hagi-Tudose” este numele unei piese de teatru din anul 1912 semnată de Barbu Ștefănescu Delavrancea. Nuvela cu același nume a fost publicată cu 9 ani înainte. Totuși, se pare că o primă variantă a nuvelei a apărut în 1887 în revista Lupta literară.

În nuvela Hagi-Tudose, Barbu Ștefănescu Delavrancea prezintă viata unui hangiu scoțând în evidență principala sa trăsătură de caracter: zgârcenia. Povestea este simplă: de la cele mai fragede vârste, hagiul tot strângea și strângea, și cand a crescut a fost luat de un negustor ca ucenic la o prăvălie.

„Zgârcenia sa delirantă e împinsă dincolo de pierderea instinctului său de supraviețuire” George Călinescu

După moartea negustorului, pravalia i-a rămas lui Hagi Tudose și deși și până atunci strângea și strangea cu disperare bani, din acel punct Hagi-Tudose o ia razna, banii posedându-l și devenind singura sa menire. În cele din urmă acesta moare în mizerie fără să fi apucat să-și facă vreo plăcere în timpul vieții.

Astfel, Hagi Tudose intră în categoria selectă a personajelor zgârcite precum Avarul lui Molière, Père Grandet al lui Honoré de Balzac sau Moș Costache al lui George Călinescu.

De ce și-a luat scriitorul Barbu Ștefănescu numele Delavrancea?

Barbu Ștefănescu Delavrancea a fost membru al Academiei române și primar al Capitalei. De-a lungul vieții sale, el a mai fost scriitor, orator și avocat. Acesta s-a născut pe 11 aprilie 1858, în București, într-o familie modestă. S-a căsătorit cu Marya, o femeie inteligentă, licenţiată în matematică şi filosofie, profesoară de pedagogie, și a avut patru fete. El a murit pe 29 aprilie 1918, la vârsta de 60 de ani, la Iași, însă operele sale au rămas în istorie.

Cât de zgârcit era Mihail Sadoveanu? Ce i-a făcut unui țăran care i-a rupt o cazma?

Cine a fost cea mai zgârcită femeie de pe Planetă? Cum, din cauza avariției, fiul ei a rămas fără un picior?

Barbu Ștefănescu avea rădăcini în Vrancea, acolo unde bunicii și părinții lui s-au născut. Scriitorul a avut o admirație deosebită pentru bunicul său și a ales să folosescă pseudonimul Delavrancea, negând numele Ștefănescu.

“Numele de Ştefănescu n-a fost al meu şi nu l-au purtat nici părinţii, nici bunicii mei”, susținea la vremea respectivă Barbu Ștefănescu.