Nume și povești mitologice au fost atribuite modelelor de stele de pe cerul nopții de-a lungul istoriei omenirii și de-a lungul multor civilizații, dând naștere a ceea ce cunoaștem acum sub numele de constelații. Când au apărut primele constelații pe cer? Cercetările arheologice din sistemul de peșteri Lascaux din sudul Franței au descoperit probabil semne astrologice pictate pe pereți, în urmă cu aproximativ 17.300 de ani.
O constelație este o „familie” de stele care par să creeze un model sau o imagine, cum ar fi Orion Marele Vânător, Carul Mare sau Taurul. Constelațiile sunt modele identificabile care ajută oamenii să navigheze ghidați de cerul nopții.
Există un total de 88 de constelații „oficiale”. Fiecare constelație cuprinde o colecție de stele împrăștiate în trei dimensiuni în spațiu, stelele sunt toate la diferite distanțe de Pământ. Majoritatea numelor pe care le cunoaștem provin din culturile antice din Orientul Mijlociu, greacă și romană, potrivit Voices Shortpedia.
Ei au recunoscut grupările de stele ca zei, zeițe, animale și elemente narative. Au existat miliarde de stele, dar doar un mic procent dintre ele formează modelele constelațiilor noastre – acestea sunt stelele care pot fi văzute cu ochiul liber. Aceste stele au fost legate în imagini stelare de către observatorii antici.
Carul Mare nu este strict o constelație, deși este o componentă a constelației Ursa Major sau Ursa Mare. În timpul verii, poate fi observat în regiunea cea mai nordică a cerului. Cu toate acestea, Carul Mare este, în general, modelul cel mai ușor de identificat de stele de pe cer în emisfera nordică, așa că oferă un punct de plecare excelent pentru orientarea noastră.
Chiar și cel mai neexperimentat observator al stelelor este, fără îndoială, familiarizat cu „cupa” și „mânerul lung” ale Carului Mare.
Carul Mare poate fi ghid pentru găsirea Carului Mic și a constelației sale Ursa Mică. Îl putem vedea dacă ne uităm la cele două stele din partea dreaptă a „cupei”, apoi trasăm o linie dreaptă spre nord pentru a găsi Polaris, Steaua Polară. Polaris este steaua „mânerului” Carului Mic.
„Vânătorul” Orion este, de asemenea, una dintre cele mai vizibile constelații de pe cerul nopții. Căutăm cele trei stele strălucitoare care alcătuiesc linia dreaptă a centurii vânătorului. De acolo, căutăm steaua Betelgeuse, steaua strălucitoare care formează axila vânătorului, apoi o urmăm spre est de-a lungul brațului vânătorului, care poartă un arc. Alte stele umplu dreptunghiul din partea superioară a trunchiului vânătorului și, dacă ne uităm cu atenție, putem vedea arma vânătorului atârnând de centura lui.
Odată găsit Orion, putem găsi foarte ușor următoarea constelație, „Taurul”. Aceasta se află deasupra lui Orion și este identificat în mod obișnuit prin localizarea stelei Aldebaran, care se află la bifurcația coarnelor taurului. Nebuloasa Crab este situată în „cornul” inferior, în timp ce grupul mic de stele Pleiade este situat deasupra taurului.
Constelația Orion este, de asemenea, importantă în găsirea constelației Gemeni. Gemenii sunt deasupra și în lateralul brațului întins al vânătorului. Constelația arată ca doi gemeni tip stick cu brațele întinse, atingându-se.
Se identifică cele două stele strălucitoare care par a fi capetele gemenilor. Restul modelului ar trebui să fie destul de ușor de urmat. Ambii gemeni au trunchi, brațe și picioare, iar geamăna stângă pare să ridice un picior, ca și cum ar dansa.
Semnele lui Orion, Taur și Gemeni au toate un model similar de vizibilitate. Ele sunt cele mai vizibile pe cerul nopții începând din decembrie și dispar în mai. Începând din august, pot fi revăzuți, dar numai înainte de ziuă.
Foto: Wikipedia, Deposit Photos
