Se spune că numai bogații mănâncă stridii. Parțial, adevărat. Totuși, ce sunt stridiile și cum se consumă? Stridiile sunt moluște bivalve găsite în oceanele și mările lumii. Oamenii le consideră valoroase din punct de vedere economic, deoarece pot oferi o sursă de hrană și perle, obiecte strălucitoare distinctive folosite în bijuterii și ornamente în multe culturi.
În plus, ele par a fi eficiente în curățarea apei poluate, așa cum s-a indicat în mai multe experimente din Statele Unite ale Americii în anul 2006. Multe alte animale sunt, de asemenea, atrase de stridii, datorită cărnii lor aromate și extrem de bogată în proteine.
Moluștele sunt animale cu corp moale care se protejează cu o coajă. Bivalvele au două cochilii care sunt conectate cu o balama mică. Animalele își pot deschide cojile pentru a consuma hrană și pentru a elimina deșeurile și își pot închide cojile dacă sunt amenințate de prădători.
La fel ca și alte moluște, stridiile au sisteme biologice relativ simple și pot fi găsite atât în apa salmastră (apă cu salinitate scăzută, întâlnită în special în zonele unde un fluviu se varsă în mare sau ocean, potrivit Wikipedia), cât și în apa sărată. Unele pot trăi și în apă dulce, însă aceste specii sunt extrem de rare.
Toate stridiile fac parte din familia Ostreidae. Animalele se hrănesc prin filtrare, deschizându-și cojile pentru a permite apei să treacă prin branhii, furnizându-le hrană și oxigenul necesar. Din acest motiv, ele pot fi folosite pentru a curăța apa impură, deși acest lucru poate dăuna stridiilor înșiși, deoarece acumulează toxine.
Oamenii sunt printre principalii prădători ai stridiilor, deși animalele sunt mâncate și de mamiferele marine și organisme precum stelele de mare. Relația dintre oameni și stridii este destul de veche. Încă din cele mai vechi timpuri, stridiile au fost pe placul multora, deoarece sunt relativ ușor de recoltat și bogate în nutriție. Unii consideră moluștele ca pe o delicatețe și sunt adesea consumate crude, susținând că sunt adevărate alimente afrodisiace. Ele pot fi, de asemenea, gătite, deși pot deveni cauciucate dacă sunt preparate excesiv.
Un mecanism de apărare al stridiilor prezintă un interes deosebit pentru oameni. Când un iritant, cum ar fi o piatră sau un grăunte de nisip, intră în coajă, animalul îl va acoperi în straturi de nacru, o secreție care se va întări într-o formă ovoidă netedă, lucioasă, cunoscută sub numele de perlă.
Alte moluște, cum ar fi abalone, vor forma, de asemenea, perle, dar perlele de stridii sunt printre cele mai culese din întreaga lume, iar în unele țări oamenii de fapt cresc stridii pentru a cultiva perle pe care le scot la vânzare.
Potrivit National Geographic, printre cele mai populare și intens recoltate specii se numără stridiile din America de Est (Crassostrea virginica ), găsite în apele Atlanticului din Canada până în Argentina, și stridiile din Pacific (Crassostrea gigas), găsite din Japonia până în statul Washington și până la sud până în Australia.
Stridiile se consumă crude, prăjite, fierte, la cuptor, afumate, murate, la grătar sau ca ingredient aditional la diverse mâncăruri. Stridiile preparate în orice mod au un conținut caloric extrem de redus.
Stridiile crude se consumă ca atare: se soarbe direct sucul si carnea scoicii, sau cu un strop de zeama de lamaie si sare, uneori cu unt. Acestea merg de minune cu un pahar de vin alb sau cu unul de prosecco. Pentru a le desface, este necesar un cutit special de stridii. Este important ca stridiile să fie foarte proaspete.
Foto: Depositphotos.com
