Patrimoniul arhitectural tradițional românesc cuprinde numeroase monumente istorice, între care și culele oltenești. Acestea reprezintă o parte importantă, foarte originală, însă prea puţin pusă în valoare a patrimoniului național.
Alături de biserici, culele sunt unele dintre cele mai vechi construcţii realizate pe pământ românesc, iar arhitectura lor este cea mai originală, armonioasă şi mai pitorească pentru o casă din zona Olteniei de sub munte.
Cula datează din secolul XVIII, iar termenul provine din limba turcă („kule” – în limba română înseamnă turn).
În esență, erau case boierești, construite ca niște mici cetăţi semifortificate, între Dunăre, Carpaţi şi malul drept al Oltului, cu scopul apărării familiilor înstărite în fața atacurilor tâlharilor turci care treceau Dunărea dinspre Vidin, Rusciuc sau Silistra pentru expediții de jaf.
De regulă, cula oltenească era o clădire de formă pătrată sau dreptunghiulară, care avea parter şi trei niveluri. Ușa de acces era din lemn de stejar masiv și putea fi blocată din interior datorită unui sistem de zăvoare foarte ingenios.
Zidurile aveau o grosime de un metru și erau consolidate cu bârne, în timp ce ferestrele înguste erau prevăzute cu ambrazuri de unde se putea trage cu armele în orice direcție. Scara interioară din lemn putea fi mobilă, iar ușile erau din lemn masiv.
Unele cule dispuneau de anexe sanitare într-un corp de clădire separat, și anume un turn îngust, care era legat de corpul principal printr-o pasarelă din lemn închisă. De asemenea, terenul din jurul celor mai multe cule era defrișat pentru ca vrăjmașii să poată fi văzuți de departe.
În aceeaşi perioadă au fost construite cule şi în Serbia şi în Albania. Pentru a le deosebi de acestea, culele oltenești aveau o caracteristică arhitectonică deosebită, și anume cerdacul. Acesta era situat la ultimul nivel și domina fațada clădirii. Farmec deosebit al acestuia era datorită arcadelor şi coloanelor sale.
În prezent, pe Lista Monumentelor Istorice din România mai figurează doar 27 de cule, majoritatea aflate într-un amplu proces de degradare. O parte dintre acestea sunt în uz, în circuit public sau privat.
Cele mai multe cule oltenești se află în judeţul Gorj (8). Restul sunt răspândite după cum urmează: Vâlcea (5), Dolj (3), Mehedinţi (3), Argeş (6), Teleorman (1) şi Olt (1).
Foto: Descoperă.ro
