Culorile sunt cele care dau viață naturii și încântă aspectul vizual. Pictorii se folosesc de roata de culori a lui Isaac Newton pentru a descrie culori complementare, în felul acesta realizând adevărate opere de artă. Culorile complementare sunt folosite în pictură, fotografie, design și machiaj.
Isaac Newton a observat cum culorile exact opuse una cu cealaltă, în cercul de nuanță, elimină nuanța celuilalt. Conform teoriei culorilor tradiționale, galbenul amestecat cu violet, portocaliu amestecat cu albastru sau roșu amestecat cu verde produc un gri și, totodată, culorile complementare ale pictorului.
Pentru a înțelege culorile complementare, trebuie să știi prima dată care sunt cele primare: roșu, galben și albastru. Din amestecul culorilor primare se obțin cele secundare: oranj = roșu + galben; verde = galben + albastru; violet = roșu + albastru.
Așadar, culorile complementare presupun ca pentru fiecare culoare primară (roșu, galben, albastru) îi revine una din culorile secundare. Mai precis:
Se poate spune astfel fără echivoc: culorile complementare sunt culorile opuse în cercul de culori imaginat de Isaac Newton. Atunci când se dorește estomparea unei culori care este prea puternică se folosește culoarea sa complementară. Fiecare dintre cele trei perechi de culori complementare (roșu – verde, galben – violet, albastru – oranj) conține întotdeauna o nuanță rece și una caldă.
Nuanțele calde sunt de la roșu, galben spre verde deschi, iar de la violet, albastru spre verde închis sunt culori reci.
Când cineva se uită la o singură culoare pentru o perioadă de timp de aproximativ treizeci de secunde până la un minut, cum ar fi de exemplu roșu, și apoi se uită la o suprafață albă, acesta va vedea culoarea complementară a celor două culori, în acest caz cian. Acest efect se întâmplă din cauza oboselii fotoreceptorilor din retină, care au fost supuși intens unei singure culori.
Foto: Pexels.com
