Care este diferența dintre oprire și staționare? Oprire și staționare. Acestea sunt termenii ce stârnesc de multe ori confuzie în rândul conducătorilor auto sau în rândul celor care vor să obțină permisul de conducere. Site-ul shtiu.ro le explică șoferilor sau viitorilor conducători auto cum se diferențiază cele două semne de circulație care dau bătăi de cap multora dintre noi.
Conform codului rutier, deosebirea dintre oprire și staționare constă în durata de imobilizare a vehiculului în zona respectivă. Astfel, mai puțin de 5 minute înseamnă oprire, mai mult înseamnă staționare. Simplu, nu-i așa?
Conform Articolului 63
(1) Se consideră oprire imobilizarea voluntară a unui vehicul pe drumul public, pe o durată de cel mult 5 minute. Peste această durată, imobilizarea se consideră staţionare.
(2) Nu se consideră oprire:
a) imobilizarea vehiculului atât timp cât este necesară pentru îmbarcarea sau debarcarea unor persoane, dacă prin această manevră nu a fost perturbată circulaţia pe drumul public respectiv;
b) imobilizarea autovehiculului având o masă totală maximă autorizată de până la 3,5 tone, atât timp cât este necesar pentru operaţiunea de distribuire a mărfurilor alimentare la unităţile comerciale.
(3) Pentru autovehiculele care transportă mărfuri, altele decât cele prevăzute la alin. (2) lit. b), administratorul drumului public împreună cu autorităţile administraţiei publice locale, cu avizul poliţiei rutiere, vor stabili programe sau intervale orare pe timpul nopţii, în care oprirea sau staţionarea este permisă pentru distribuirea mărfurilor.
(4) Se consideră parcare staţionarea vehiculelor în spaţii special amenajate sau stabilite şi semnalizate corespunzător.
(5) Vehiculul oprit sau staţionat pe partea carosabilă trebuie aşezat lângă şi în paralel cu marginea acesteia, pe un singur rând, dacă printr-un alt mijloc de semnalizare nu se dispune altfel. Motocicletele fără ataş, mopedele şi bicicletele pot fi oprite sau staţionate şi câte două, una lângă alta.
În afara localităților oprirea sau staționarea volutară a vehiculelor se face în afara părții carosabile;
Se consideră staționare pe partea carosabilă situația în care oricare dintre roțile vehiculului sau remorcii se regăsește pe partea carosabilă;
În localități, pe drumurile cu sens unic, oprirea sau staționarea voluntară a vehiculelor este permisă și pe partea stângă, dacă rămâne liberă cel puțin o bandă de circulație.
