Când discutăm despre formațiuni minerale din peșteri, vorbim adesea despre stalactite și stalagmite. Stalactitele și stalagmitele sunt structuri ascuțite, asemănătoare stâlpilor, formate în peșteri de-a lungul timpului. Aceste formațiuni se datorează activităților multor tipuri diferite de minerale care ar putea fi prezente în peșteri.
Mineralele reacționează cu umiditatea și apa care ar putea fi prinse în peșteră. Astfel de peșteri ar putea să fie ori deschise, ori subterane.
Principala diferență dintre stalactită și stalagmită este că stalactita este o formațiune care are o bază puternică de pe acoperișul oricărei peșteri și practic coboară sau atârnă de tavanul peșterii. Pe de altă parte, o stalagmită este o formațiune mică asemănătoare unui stâlp care se formează din cauza mineralelor care se acumulează de pe podeaua unei peșteri, ceea ce înseamnă că stalagmitele se ridică de la baza unei peșteri.
Stalactitele sunt adesea percepute ca fiind periculoase atunci când sunt văzute în zone aglomerate sau în destinații turistice, deoarece există șanse mari ca formarea de stalactite suspendate să cadă. Dar acest lucru este puțin probabil, deoarece depozitele de minerale sunt destul de puternice și se întâmplă în cel mai natural mod posibil, fără interferențe umane, făcându-le cât mai stabile posibil.
Stalactitele nu se formează doar în peșteri. Pot fi văzute în găuri de apă subterane, izvoare termale și chiar în multe locuri create de om. Principalul motiv pentru care se formează stalactitele este atunci când mineralele și alte depozite similare care sunt solubile în dioxid de carbon lichid sau chiar gazos formează o suspensie coloidală care se acumulează. Mineralele incluse în formarea stalactitelor sunt nisipul, lava, turba, noroiul etc.
Cel mai comun tip de stalactită este calcarul. Apare în minele de calcar și în peșterile cu depozite de calcar, scrie Ask any difference.
Stalagmitele sunt o adevărată încântare pentru turiști. Acest lucru se datorează faptului că numeroase stalagmite la un loc arată ca o sculptură în miniatură a unui oraș în dezvoltare. Formațiunile minerale sunt de obicei păstrate dedesubt și oamenii le admiră de pe pasajele supraterane care sunt păstrate în scop turistic. Vizitatorii nu se tem de stalagmite, deoarece aproape că nu există șanse ca acestea să-i rănească.
Cu toate acestea, oamenii sunt sfătuiți să stea departe de stalagmite, deoarece aceasta ar putea duce la creșterea în retragere a structurilor.
Uleiurile și sebumul prezente pe suprafața corpului uman pot duce la modificări ale tensiunii superficiale a stalagmitei, care în cele din urmă ar putea prăbuși structura.
În timp ce stalactitele atârnă de pe acoperișurile peșterilor și minelor, stalagmitele, pe de altă parte, se ridică de pe podelele peșterilor și minelor.
Oamenii nu au voie să atingă și să contamineze stalactitele, deoarece toate sunt plasate la distanță. Cu toate acestea pot contamina stalagmitele deoarece acestea sunt mult mai aproape și pe pământ.
Marginile stalactitelor sunt ascuțite, iar marginile stalagmitelor sunt groase și adesea tocite.
Formarea stalactitelor nu depinde de pH-ul apei și al celorlalte minerale incluse în reacția în lanț, în timp ce în cazul formării stalagmitelor, pH-ul apei este unul dintre principalii factori decisivi pentru formarea acesteia.
Atât stalactitele, cât și stalagmitele sunt minuni pentru lumea științifică, deoarece oferă răspunsuri la multe întrebări din domeniul cercetării.
Foto: Depositphotos.com & shtiu.ro
