România are o bogată faună de păsări cu care se mândrește. Sunt mii de specii care găsesc în țara noastră condiții bune pentru cuibărit, hrănire sau doar adăpost.
Din totalul speciilor cunoscute, aproximativ 100 sunt sedentare și 150 migratoare, dar există și păsări care stau și în timpul iernii, unele care tranzitează țara pentru a ajunge în alte zone calde și favorabile lor.
În România, există cinci locații principale cunoscute pentru a găzdui păsări de pradă migratoare: Dobrogea, Mureșul superior și inferior, Valea Prutului și Valea Turului. Păsările migratoare care înconjoară Carpații și Marea Neagră trebuie să treacă prin Dobrogea, care este văzută ca o adevărată pâlnie pentru migrație.
Munții Măcin sunt unul dintre cele mai bune locuri de migrație din Europa, în ceea ce privește numărul de specii. Păsările de pradă, în jur de 10.000, dar și 20.000 de berze albe migrează anual.
Lunca Prutului este o altă zonă umedă de interes, atât pentru România, cât și pentru sud-estul Europei. Unele dintre principalele trasee ale acestor păsări merg de-a lungul acestei văi. Unele se adăpostesc, altele se hrănesc și se cuibăresc în această zonă.
Specialiștii de la Societatea Ornitologică Română spun că sunt aproximativ 400 de specii de păsări care fie rămân pe tot parcursul anului, precum vrăbiile, pițigoii sau păsările care petrec iarna în România și pleacă primăvara, cum ar fi anumite specii de gâscă și lebede de iarnă.
Oamenii de știință au fost deosebit de dornici să afle cum păsările reușesc să găsească direcția corectă în timpul migrației. Deși există o mulțime de teorii despre asta, majoritatea oamenilor de știință cred că orientarea păsărilor în timpul migrației variază de la o specie la alta.
S-a dovedit științific că păsările migratoare s-au dovedit a poseda sisteme de busolă care le permit să selecteze și să mențină anumite direcții ale busolei. Sunt cunoscute trei astfel de sisteme, solar, stelar și magnetic.
Există specii care moștenesc simțul orientării, cum ar fi cucul. Există, de asemenea, cazuri în care păsările tinere își urmăresc părinții, de exemplu, barza albă.
În România, fermierilor li se acordă subvenții cu condiția ca aceștia să se implice în activități care oferă protecție anumitor specii de păsări, de exemplu, vulturul mai mic. În România, avem mai mult de 2.300 de perechi, reprezentând 10% din populația lumii și 22% la nivel european, ceea ce se datorează în mare măsură faptului că în România natura este încă bogată, iar agricultura este ecologică.
Pentru mulți observatori de păsări, toamna aduce cu sine emoție și anticipare. În funcție de lungimea zilei și de cantitatea de hrană, păsările înccep să migreze toamna încă din luna august.
Deoarece nu este o presiune în a găsi locuri de cuibărit, migrația de toamnă este mai lentă decât cea de primăvară. Totuși, pentru a ajunge la locul de iernat, păsările au nevoie de zeci de zile de zbor și din acest motiv ele pleacă după data de 15 august spre țările calde. Însă condițiile de climă, posibilităţile de hrănire şi dezvoltarea vegetaţiei pot determina plecările timpurii ale păsărilor migratoare.
Păsările care pleacă toamna de la noi din țară sunt:
