Aurora polară sau Aurora Boreală, cum mai este cunoscută, se numără printre cele mai frumoase fenomene meteo ce pot fi observate pe pământ.
Frumosul fenomen care strălucește pe cerul nocturn în zonele reci este rezultatul pe care îl au particulele de vânt solar când intră în impact cu câmpul magnetic terestru. Mai exact, în timpul furtunilor geomagnetice, în momentul în care particulele vântului intră în atmosferă, indiferent dacă este vorba de azot sau oxigen, după impact emană lumini de diverse culori, albastre, verzi sau roșii.
Cele mai populare culori are aurorei boreale sunt galbene-verzui, acestea datorându-se moleculelor de oxigen situate la înălțimi foarte mari. Cele mai rare aurore, sunt cele complet roșii și cele galbene și violet.
Termenul de auroră boreală a fost folosit pentru prima dată de Galileo Galilei, făcând referire la zeița Aurora și la titanul Boreas. De obicei, aurora boreală apare fie în lunile septembrie-octombrie, fie în lunile martie-aprilie. În emisfera sudică, acest fenomen este cunoscut ca auroră australă.
Aurora polară poate fi văzută atât pe teritoriul Terrei cât și pe alte planete cum ar fi Saturn, Marte, Jupiter și Venus. Cu toate că fenomenul este unul natural, acesta poate fi reprodus și artificial în urma unor explozii sau în unele dintre laboratoare.
Aurora boreală apare de obicei la înălțimi între 85-645 de kilometri. Oamenii de știință au observat și faptul că aceste fenomene apar undeva la 11 ani. Ultima auroră boreală a fost văzută în anul 2014. Printre cele mai bune locuri de unde poate fi observată aurora boreală se numără Alaska, Norvegia, Islanda, nordul Siberiei și nord-vestul Canadei.
În folclorul scandinav, aurora boreală apărea în urma unor luptătoarea care străbateau cerurile.
„Walkiriile sunt fecioare belicoase, suite pe cai și înarmate cu căști și lănci. /…/ Când ele călăresc înainte în misiunea lor, armurile lor emană o lumină stranie tremurată, care străfulgeră cerurile nordice, făcând ceea ce oamenii numesc „aurora borală” sau „Lumina Nordului”
În Finlanda, auroră este tradus ca revontulet, ceea ce înseamnă focuri de vulpe. Conform legendelor, vulpile de foc au trăit în Laponia, iar revontulet erau practic scânteile pe care le făceau cu cozile. În schimb, în Estonia, aurora este numite virmalised, adică spirite din regatele cerurilor. În vechie legende astea au atât caracter pozitiv cât și negativ.
O referire la aurora boreală se regăsește și în Biblie, mai exact în carte lui Ezechiel.
”M-am uitat și iată a venit de la miază-noapte un vânt năprasnic, un nor gros și un snop de foc, care răspândea de jur împrejur o lumină strălucitoare, din mijlocul căreia sclipea ceva ca un metal incandescent în mijlocul focului.”
