Mergi la supermarket sau la pescărie și vezi etichetele: „somon de crescătorie”, „doradă de acvacultură”, „păstrăv de crescătorie”. Când ajungi în dreptul macroului, însă, povestea se schimbă radical. Fie că îl cumperi proaspăt, congelat, afumat sau la conservă, macroul este 100% sălbatic. Într-o epocă în care acvacultura a învățat să reproducă aproape orice specie de pește pentru a face față cererii globale, macroul rămâne un „rebel” absolut. Nu există ferme de macrou. Dar de ce este imposibil să creștem acest pește în captivitate?
Macroul (Scomber scombrus) este un pește pelagic, ceea ce înseamnă că trăiește în marea deschisă, la adâncimi medii și mari. Este proiectat de natură pentru viteză și mișcare perpetuă.
Spre deosebire de alte specii, macroul nu are vezică înotătoare (organul care ajută peștii să-și mențină flotabilitatea fără efort). Asta înseamnă că dacă se oprește din înotat, se scufundă și moare. Pentru a respira, macroul trebuie să înoate constant cu gura întredeschisă, forțând apa oxigenată să treacă prin branhii. Într-un bazin de crescătorie, oricât de mare ar fi el, macroul s-ar lovi de pereți sau s-ar sufoca din lipsă de spațiu de rulare.
Macroul este un pește extrem de sociabil, care trăiește în bancuri uriașe, de mii sau zeci de mii de indivizi. Aceste bancuri se mișcă la unison într-un dans perfect coordonat în oceanul planetar.
În momentul în care pui un macrou într-un spațiu închis (țarc marin sau bazin terestru), peștele intră într-o stare de stres sever. Refuză să se hrănească, sistemul său imunitar cedează instantaneu și moare în doar câteva zile. Macroul are nevoie de libertatea absolută a oceanului pentru a supraviețui.
Chiar dacă, prin absurd, o tehnologie SF ar permite crearea unor bazine gigantice cu curenți artificiali rapizi, efortul financiar ar fi complet inutil.
Hrana: Macroul este un prădător vorace. Se hrănește cu zooplancton, crustacee mici, peștișori și calamari. Costul pentru a-i asigura o astfel de dietă în captivitate ar fi astronomic.
Prețul de piață: Macroul este, din fericire pentru noi, un pește abundent în sălbăticie și, implicit, ieftin. Somonul sau tonul de crescătorie justifică investițiile masive deoarece prețul lor pe kilogram este ridicat. În cazul macroului, costul de producție în captivitate ar depăși de zece ori prețul cu care peștele se vinde în magazin.
Data viitoare când pui macrou în coșul de cumpărături, gândește-te că pui în farfurie unul dintre cele mai „curate” și naturale alimente posibile.
Foto: Pexels.com
