Clătitele pot fi un mic-dejun delicios sau o gustare binevenită mai ales dacă sunt servite cu toppingurile preferate. În timp ce aceste minunate prăjituri fac parte din viața noastră de când ne putem aminti, ele, de fapt, datează de mii de ani!
Clătitele au existat timp de secole ca element de bază preferat în dietele multor culturi. Au început în urmă cu peste 30.000 de ani în timpul epocii de piatră. Cercetătorii au găsit clătite în stomacul Omului Zăpezilor Otzi, rămășițe umane datând de 5.300 de ani.
În Grecia și Roma antică, clătitele erau făcute din făină de grâu, ulei de măsline, miere și lapte covășit. Poeții greci antici, Cratinus și Magnes au scris despre clătite în poezia lor. Shakespeare le menționează chiar în celebrele sale piese. În timpul Renașterii englezești, clătitele erau aromate cu mirodenii, apă de trandafiri, sherry și mere.
Numele de „clătită” a început în secolul al XV-lea, dar a devenit standard în America din secolul al XIX-lea. Clătitele americane timpurii erau făcute cu hrișcă sau făină de porumb. Thomas Jefferson le-a iubit atât de mult încât a trimis o rețetă specială în orașul său natal de la Casa Albă.
Clătitele pot avea multe forme, dimensiuni și arome diferite. Pot fi dulci, sărate, groase, subțiri, mici sau mari, dar toate sunt delicioase! Sunt servite la micul dejun, prânz și cină pe tot globul.
Mai mult decât atât, ele există peste tot în lume și se pare că fiecare cultură are propriul său aspect unic. Câteva exemple ale acestei alimente transculturale sunt: clătite, latkes de cartofi, cutie irlandeză, blini rusești, crampog galez, poori indieni, palacsinta maghiară și pannenkoeken olandez.
Ingrediente:
Apa minerală sau laptele se pot înlocui și cu apă simplă, însă clătitele nu vor ieși la fel de pufoase.
Mod de preparare:
Primul și cel mai important lucru pe care trebuie să-l avem în vedere este tigaia. Numai o tigaie bună, de calitate, va contribui la prepararea unor clătite deosebite, dar și mai puțin timp pierdut în bucătărie.
Ouăle se pun într-un vas, se adaugă praful de sare și se amestecă până se omogenizează. Făina se adaugă treptat în vas, câte 2-3 linguri și se amestecă foarte bine. Laptele (la temperatura camerei) se amestecă cu uleiul pentru a preveni formarea cocoloașelor din aluat, apoi se toarnă câte puțin până aluatul devine fluid.
La final se adaugă aromele și apoi se lasă compoziția 20-30 de minute deoparte.
Tigaia se încălzește la foc mediu și se unge cu foarte puțin ulei sau unt. Se toarnă cu un polonic aluatul în tigaie și se lasă aproximativ 1-2 minute pe fiecare parte. De fiecare dată când se toarnă aluat pentru o nouă clătită se unge tigaia.
Foto: Pexels.com
