Cu siguranță, unul dintre cele mai cunoscute basme este „Capra cu trei iezi”, creația lui Ion Creangă. Povestea a fost publicată pentru prima dată pe data de 1 decembrie 1875 în revista Convorbiri literare. În ultima perioadă, povestea, scrisă pentru copii, este tot mai criticată pentru violența cu care lupul îi omoară pe iezi, dar și pentru detaliile sadicelor crime. Este „Capra cu trei iezi” o poveste sadică?
Povestea „Capra cu trei iezi” prezintă drama unei mame (capra) a căror copii (iezii) au fost prăpădiți de un lup, primit în casă de cei mai mari și mai neascultători dintre copii.
Singurul ied care a supraviețuit este cel mai mic și cel mai ascultător, care apoi o ajută pe mama sa să-și planifice răzbunarea asupra prădătorului, ducând la un deznodământ în care lupul este păcălit, ars de viu și, în final, ucis cu pietre.
E drept, povestea are expresii de-a dreptul sadice ca: „(…) ia pe ied de gât, îi răteză capul pe loc și-l mănâncă așa de iute și cu atâta poftă, de-ți părea că nici pe-o măsea nu are ce pune” sau „(…) pe urmă unge toți păreții cu sânge, ca să facă și mai mult în ciuda caprei” sau „(…) Moarte pentru moarte, cumătre, arsură pentru arsură, că bine-o mai plesniși dînioare cu cuvinte din scriptură” sau „Dacă vede lupul și vede că nu mai găsește nimic, își pune în gând una: așază cele două capete cu dinții rânjiți în ferești, de ți se părea că râdeau”
Acest gen de limbaj în care cruzimea este la ea acasă nu ar trebui să se adreseze unor copii care abia învață să citească și nu pot discerne răul de bine. Asemeni „Scufiței roșii” care este mâncată de lup și povestea „Capra cu trei iezi” este o istorioară care pune violența și răzbunarea pe primul loc. Dar, așa sunt poveștile pentru copii, nu-i așa?
În anul 2019, la Festivalul internațional de film Transilvania a avut loc premiera scurtmetrajului Capra cu trei iezi, în regia lui Victor Canache. Protagoniștii peliculei sunt Maia Morgenstern și Marius Bodochi.
Foto: Publika.md
