E adevărat că pe litoralul Mării Negre a existat și plaja… TATAIA?
Autor
Claudiu Petrișor
31.03.2020
Una dintre cele mai cunoscute staţiuni din România este Mamaia. De multe ori, numele ne duce vrând-nevrând cu gândul la „mamaie”, denumire dată bunicilor în anumite zone ale ţării. Totuşi, puțini sunt românii care știu că tot la litoralul Mării Negre a existat și stațiunea „Tataia”.
La finalul anilor 1800, vară de vară, mii de oameni plecau din Bucureşti către stațiunile de la malul Mării Negre. În acea perioadă, celebre erau plajele Duduia, Domniţa Ileana și Tataia.
Plaja Tataia era situată chiar în Constanța, în apropiere de plajele Duduia și Modern. Tataia era poziționată în partea de sus a orașului.
„E plaja Tataia, amenajată cu multă îngrijire. Are cabine de zid şi o potecuţă pitorească coboară din parcul cu acelaşi nume la mare. Multă lume o frecventează”, se specifica într-o publicație de epocă.
De unde venea denumirea stațiunii Tataia?
Istoria spune că numele acestei plaje vine de la un bătrân singuratic ce trăia aici la începutul anilor 1700. Acesta își ducea zilele alături de o capră și își făurise lângă bordei o grădiniță pentru zarzavat.
Istoria numelui plajei a fost scrisă de inginerul-scriitor Petre Covacef, în lucrarea „Povestea Farului Genovez“:
Legenda spune că numele acestei plaje vine de la un bătrân singuratic ce trăia aici pe la începutul veacului trecut, într-un bordei, foarte aproape de malul mării. Nimeni nu îi știa povestea, de unde venise și cum îl chema, dar mulți cumpărau guvizii prinși zilnic sau scoicile adunate de el.
În fiecare dimineață, bătrânul lua un scăunel de lemn și îl punea în apă, apoi se cocoța pe el, aruncând nadă. Undița îi era un băț de stuf, meșina – o sfoară albă, momeala – midia găsită din belșug, iar plumbul – o bucățică de fier găsită din întâmplare. Seara, bea o gură de lapte de la capra ce îl însoțea mereu sau mânca o salată din grădina de zarzavat pe care și-o înjghebase lângă bordei. Așa a trăit Tataia ani buni, fără să deranjeze pe cineva, mereu gata să dea sfaturi sau să ajute oamenii.
Treptat, vecinătățile bordeiului au început să se aglomereze, dar pe Tataia nu îl deranja prea tare acest lucru. Ba chiar mai stătea, uneori, la taifas cu birjarii ce veneau din centru și făceau popas pentru turiști, înainte de a-i duce la Mamaia. Într-o zi, Tataia trecu în lumea celor drepți. Bordeiul său se strică în dese furtuni, dar plaja care îi luă numele bătrânulului a rămas acolo, pentru constănțeni.
