După anul 1947 și până în 1989, România a fost un stat totalitar. Deși în 50 de ani de comunism au fost prezentate mai multe sisteme electorale, șeful statului era ales de către un număr strâns de electori. Totuși, în ceea ce privește partidul câștigător, acesta era, de obicei, ales cu peste 99% dintre voturi.
Nicolae Ceauşescu a fost primul preşedinte al României. După moartea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej din anul 1965, Ceaușescu avea să conducă în premieră destinele românilor.
În cadrul Plenarei CC al PCR din 25-26 martie 1974 s-a hotărât ca instituirea funcţiei de preşedinte al Republicii Socialiste România şi înaintarea către Marea Adunare Naţională a propunerii alegerii lui Nicolae Ceauşescu în funcţia de Preşedinte al RSR. O dată la patru ani, Ceaușescu avea să fie reales de Marea Adunare Națională. Preşedintele ţării nu era ales de popor, ci de deputaţii aleşi de popor pentru a-l reprezenta în Marea Adunare Naţională.
Electoratul era chemat o dată la patru sau cinci ani la vot. „Alegerile în acea perioadă erau hotărâte, deliberate şi şablonate. Ele întotdeauna se încheiau cu scorul de 99,9% pentru partidul comunist”, povestește istoricul Cezar Cherciu.
La fiecare scrutin, zeci de mii de oameni se asigurau că alegerile se desfășoară în mod corect. Tot ei se asigurau că cei ce erau la conducere aveau să obțină peste 99% dintre voturi.
În anul 1989, cu câteva luni înainte să fie executat, Ceaușescu afirma că România era, la vremea respectivă, cel mai democrat stat din lume. Nicolae Ceaușescu era în permanență într-o campanie electorală. Totuși, înainte de 1989 nimeni nu avea nevoie de campanii electorale întrucât părerea poporului nu conta.
Foto: podul.ro
