Aurel Vlaicu a fost un inginer și inventator român, unul dintre pionierii aviației române și mondiale. El s-a născut la 19 noiembrie 1882 în comuna Binţinţi, situată pe Valea Mureşului, în apropiere de Deva. Era cel mai mare dintre cei opt copii ai familiei de plugari Dumitru şi Ana Vlaicu.
A urmat școala primară în satul său natal, apoi a urmat cursurile liceului confesional calvin din Orăștie. Pasiunea sa pentru tehnică i-a convins pe profesori că nu este potrivit pentru a urma Teologia, Dreptul sau alte studii umaniste. Astfel, aceștia l-au încurajat pe Vlaicu să se dedice studiilor inginerești.
Aurel Vlaicu a studiat la Universitatea Politehnică din Budapesta, apoi la Școala Superioară Tehnică din München. În 1907 a obținut diploma de inginer, iar debutul în această profesie și l-a făcut la uzinele Opel. El a construit pe cont propriu primul aparat de zbor la cele mai înalte standarde ale acelor vremuri. Era vorba despre un planor cu care a efectuat o serie de zboruri în regiunea Hunedoarei.
În anul 1909 s-a mutat la București și a început să își construiască avionul mult visat, care a primit numele de „Vlaicu I” și care avea performanțe remarcabile. Ulterior, Aurel Vlaicu a construit un nou avion, mai bun, pe care l-a botezat „Vlaicu II”, cu care a câștigat mai multe concursuri internaționale și cu care avea să se prăbușească în septembrie 1913.
În anul următor tragediei de la Bănești, Magnani şi Silişteanu au finalizat construcţia avionului „Vlaicu III” şi cu ajutorul pilotului Petre Macavei au efectuat câteva zboruri scurte. Autorităţile vremii le-au interzis, însă, continuarea încercărilor, iar în 1916, în timpul ocupaţiei germane, avionul a fost expediat la Berlin. A fost văzut ultima dată în anul 1940.
În anul 1948, Aurel Vlaicu a fost ales membru post-mortem al Academiei R.P.R., iar patru ani mai târziu, la Binţinţi, a fost inaugurat Muzeul Memorial ce-i poartă numele. În memoria lui, comuna Binținți se numește astăzi Aurel Vlaicu.
Foto: Wikipedia
