Vulcanii noroioși reprezintă formațiuni create de gazele naturale provenind de la peste 3.000 de metri adâncime, care trec printr-un sol argilos, în combinație cu apa din pânza freatică.
Presiunea gazelor împinge la suprafață apa amestecată cu argilă, aducând la suprafață un nămol. Acesta, ieșind la suprafață în contactul cu aerul formează, niște structuri conice asemănătoare unor vulcani. Nămolul ieșit la suprafață este rece, deoarece vine din stratele de argilă.
Conform datelor, pe glob sunt în jur de 1.100 de vulcani noroioși. În Europa vulcanii noroioși nu sunt foarte prezenți. Cele mai cunoscute locuri unde poți vedea asemenea fenomene sunt în Peninsula Taman din Rusia și în peninsula Kerci din Ucraina de sud-vest. În Italia, ei sunt un fenomen frecvent în nordul Apeninilor și în Sicilia. Cei mai mulți vulcani noroioși îi găsim, însă, sub mări cum ar fi spre exemplu vulcanii noroioși din apele Norvegiei, cei din marea Caspică și Barents.
La noi în țară, cei mai cunoscuți și mai spectaculoși sunt vulcanii noroioși de la Beciu din Subcarpații Buzăului, dintre Berca și Arbănași. De asemenea, mai există vulcanii noroioși de la Pâclele Mari și Pâclele Mici.
Rezervația Vulcanii Noroioși, locul unde pământul fierbe, se întinde pe aproximativ 30 ha între localitățile buzoiene Scorțoasa și Berca și este formată din 4 zone: La Fierbători, Pâclele Mari, Pâclele Mici și Beciu.
În preajma vulcanilor noroioși, solul este sulfuros și sărăturos, nepropice vegetației obișnuite. Totuși, anumite specii de plante special adaptate, cum ar fi Nitraria schoberi și Obione verrucifera se simt în largul lor aici. La rândul ei, fauna acestui loc înregistrează prezenţa a două specii rare: scorpionul şi termita.
