Omenirea a realizat, de-a lungul timpului, tot felul de experimente pentru a înțelege anumite fenomene. În felul acesta, aveau loc niște rezultate după care erau luate o serie de decizii. Un experiment aparte a avut loc în anul 1972 și a evidențiat faptul că suprapopularea duce la apocalipsă.
Omul de știință John Calhoun a construit un paradis al șoarecilor, cu clădiri frumoase și mâncare nelimitată. El a introdus opt rozătoare. Doi ani mai târziu, șoarecii și-au creat, fără voia lor, propria apocalipsă. Ce i-a împins să reacționeze așa?
Universul 25 a fost o cutie gigant, concepută pentru a fi o utopie a rozătoarelor. Problema a fost că acest Univers nu avea un creator binevoitor. John B. Calhoun a proiectat destul de multe locații de șoareci înainte de a ajunge la cel de-al 25-lea și nu se aștepta să urmărească o poveste fericită. Împărțit în „piețe principale” și apoi pe niveluri, cu rampe care urcau spre „apartamente”, locul arăta grozav și era întotdeauna menținut cu mâncare, dar locuitorii săi erau condamnați de la început.
Universul 25 a început cu opt șoareci, patru masculi și patru femele. Până în ziua 560, numărul de șoareci a ajuns la 2.200 și apoi a scăzut în mod constant. Când a fost atins vârful de populație, majoritatea rozătoarelor a petrecut fiecare secundă de viață în compania altor sute de șoareci. S-au adunat în piețele principale, așteptând să fie hrăniți și ocazional să se atace reciproc. Puține femele au purtat sarcini până la termen, iar cele care au făcut-o au părut să uite pur și simplu de bebelușii lor.
Cele câteva spații izolate găzduiau și o populație mai liniștită, numită de Calhoun „cei frumoși”. Această zonă era, în special, păzită de un mascul, iar șoarecii de aici nu s-au reprodus și nici nu s-au luptat între ei, ci doar au mâncat, s-au îngrijit și au dormit. Când populația a început să scadă, rozătoarele din această zonă au fost scutite de violență și moarte, dar au pierdut complet legătura cu comportamentele sociale, inclusiv să facă sex sau să aibă grijă de copiii lor.
Așa cum este normal, fiecare experiment scoate în evidență anumite disfuncționalități. În cazul de față s-a dovedit că suprapopularea poate duce la o apocalipsă. Întrebarea care s-a pus a fost dacă acest lucru va fi valabil și la oameni.
Aglomerările urbane și creșterea populației la nivel mondial va duce oare la o apocalipsă? Oamenii de știință consideră că acest lucru este imposibil, fiindcă oamenii au o mare capacitate de adaptare. Totodată, dezvoltarea tehnologiei va permite omului să colonizeze, în viitorul mai mult sau mai puțin apropiat, alte planete, iar astfel problema spațiului și a suprapopulării vor fi rezolvate.
Foto: gizmodo.com
