Cimitirul Vesel de la Săpânța, din zona Maramureșului, este singurul de acest gen de pe întreg globul pământesc. Aici, în loc să găsească o zonă de reculegere, vizitatorii se amuză de poveștile cu tâlc scrise pe crucile celor înhumați aici.
Primul epitaf din Cimitirul Vesel de la Săpânța datează din anul 1935. Fondatorul cimitirului a fost Stan Ioan Pătraș. La bază, Pătraș a fost un artist popular, sculptor, poet și pictor. Acesta a pus bazele faimosului cimitir, astăzi, monument cultural protejat de UNESCO.
Multe dintre mesajele de pe crucile de la Săpânța spun felul în care și-au pierdut viața cei înhumați acolo sau rezumă felul în care și-au trăit viața, mai lungă sau mai scurtă, după caz. Shtiu.ro îți arată cele mai amuzante mesaje:
„Arda-te focu’ taxiu, ce-ai venit de la Sibiu, cat e Tara Romaneasca n-a fost loc ca sa opreasca numa’ langa casa noastra pe mine sa ma loveasca. Parintii rau sa-I necajeasca, de nimic nu-i asa dor mare ca cuconu cand iti moare nici nu este suparare, ca cucoana cand iti moare parintii cat or trai ei pe mine mor jeli”
„Dragă Ancuța ia aminte, fii deșteaptă, fii cuminte. Să-mi aduci la mormânt flori de sute si mii de ori! Iar acum vă las pe toți, frate, soră și nepoti! Eu vă las pe toți cu bine și să nu uitați de mine!”
„Sub aceasta cruce grea, zace biata soacra-mea, trei zile de mai traia zaceam eu si cetea ea. Voi care treceti pa aici incercati sa n-o treziti ca acasa daca vine iara-i cu gura pa mine, da asa eu m-oi purta ca-napoi n-a inturna. Stai aicea, draga soacra-mea”
„Cât în lume am trăit, am fost un bun tractorist. Și la câmp și la pădure, am servit pe toată lume. Dragi fete și-al meu fecior, mult v-am fost de ajutor, dar noroc nu am avut eu să vă ajut mai mult că moartea nu m-o lăsat, tânăr în pământ m-o băgat”
„Aci eu ma odihnesc/Pop Grigore ma numesc/Mie mi-a placut tractorul/Cu sticla sa-mi astampar dorul/Am trait tot suparat/Ca tata de mic m-a lasat/Poate asa a fost soarta mea/Tanar sa-mi las viata/Moarte, tanar ma luai/La 33 de ai”
Ce scrie pe crucea lui Stan Ioan Pătraș, fondatorul cimitirului?
„De cu tânăr copilaș
Io am fost Stan Ion Pătraș,
Să mă ascultați oameni buni
Ce voi spune nu-s minciuni.
Câte zile am trăit
Rău la nime n-am dorit,
Dar bine cât am putut
Orișicine mi-a cerut.
Vai săracă lumea mea
Că greu am trăit în ea
De la paisprezece ani
Trebuia să câștig bani
La lucru greu de pădure
Cu țapin și cu săcure.
Tata -n război a plecat
Înapoi n-o înturnat.
Trei copii noi am rămas
În lume cu greu năcaz.
Vrut aș fi să mai trăiesc
Și planul să mi-l plinesc.
Din șaizeci și nouă țări
M-au vizitat până ieri.
Din conducători de stat
Foarte mulți m-au vizitat
Și de acum când or veni
Pe mine nu m-or găsi.
Și le doresc la toți bine
Care au fost pe la mine
Că viața o lăsai
La 69 de ani.
Crucea mea când s-a lucrat
Care eu mi-am comandat
Doi elevi ce-au învățat
Mi-au făcut lucru pe plac:
Turda Toader, Stan Vasile
Dumnezeu Sfântu să-i ție”.
