Povestea primei cafenele din România. Cine a deschis-o și cum erau învățați românii să savureze cafeaua?
Pentru mulți dintre români, cafeaua înseamnă cu siguranță relaxare, indiferent de vârstă. În medie, românii beau o jumătate de ceașcă de cafea în fiecare zi, în cafenele, acasă sau la locul de muncă, relatează Mondelez. Cu toate acestea, există o expresie cunoscută „fumezi și bei cafea ca turcu” care ne duce înapoi cu mult timp și descoperim cum au ajuns românii să bea cafele și unde.
Cine a deschis prima cafenea din România?
În România, mai exact în București, prima cafenea a fost deschisă de un turc. În „Istoria Bucureștilor”, profesorul Constantin C. Giurescu face prima mențiune despre cafeneaua din Capitală care exista în 1667.
Aceasta aparținea unui turc pe nume Hamie. El avea „kahvesi”, o cafea extrem de tare, cu caimac mult. Tot de la turci, bucureștenii au învățat să savureze cafeaua și să zăbovească multă vreme la discuții cu o ceașcă în față.
Turcii învățaseră de la arabi să soarbă cafeaua, să stea pe perne moi și să se bucure de timpul petrecut alături de poeți și cântăreți. Cei care ghiceau în cafea se numeau „kahve fali”, dependenții „kahve tiryakisi”, cafeaua cu sare „tuzlu kahv”, iar cafeaua pețitorilor „goruculer kahvesi”.
Potrivit lui Nicolae Iorga, porumbul (mămăliga) a ajuns prima oară la Timișoara în anul 1690, prin urmare tot cam atunci a ajuns și cafeaua. Mai marii statului se bucurau de această băutură aparent miraculoasă, dar și turcii care poposeau în Capitală.
Foarte interesant este de menționat faptul că otomanii exportau cafea parțial prăjită pentru a nu încerca cineva să planteze soiuri de cafea în grădina proprie. Pentru turci, cafeaua era un pretext pentru discuții, dar și pentru șah. Cu toate acestea, cafenelele care s-au deschis ulterior în București erau supravegheate pentru a nu se stârni bârfa despre conducători și să le vină cetățenilor idei de revoltă.
„Întreg orașul era pe Podul Beilicului. Toate cârciumile și toate cafenelele gemeau de lume. Era o cahvenea pe podul Beilicului, care se bucura de privilegiul de a nu fi niciodată închisă.
Cahveneaua această era cea de lângă Casele de Beilic. Nici chiar în timp de ciumă această cafenea nu se închidea pentru ca să nu se supere mosafirii turci trași la casele de Beilic”, pagina 368, G. I. Gion “ Istoria Bucureștilor”, București 1998. Editura “ Fundația Culturală Gheorghe Speteanu”, scrie b365.ro.
La începutul secolului al XIX-lea, au apărut mai multe cafenele în București. Acestea erau elegante, aveau scaune și mese, ba chiar lângă poarta Bisericii Domnești de la Curtea veche, un neamț pe nume Huverstrome a deschis o cafenea cu masă de biliard.
Foto: bercenidepoveste.ro