Nepoții lui Ștefan cel Mare, destrăbălați și afemeiați

de: Claudiu Petrișor
10 09. 2021
646x404

De-a lungul secolelor, la conducerea țărilor române s-au perindat oameni destoinici, dar și impostori care nu au dovedit niciodată calități de lider. Petru Rareş, fiul ilegitim al marelui Ştefan cel Mare a condus Moldova în două rânduri între 1527 și 1538 și 1541 și 1546. Acestuia i-a urmat Iliaș Rareș, fiul cel mare al lui Petru Rareș, care s-a dovedit a fi un afemeiat și un chefuitor.

Înainte de a ajunge pe tronul Moldovei, Iliaş Rareş a petrecut o perioadă la Constantinopol unde a trăit precum sultanii. Iliaş a împrumutat multe dintre obiceiurile orientale pe care le-a adus cu sine în anul 1546, când a fost numit la conducerea Moldovei.

În loc să continue politica dusă de tatăl său, Iliaş Rareş a început petrecerile la palat și destrăbălările spre revolta supușilor.

„Din afară se vedea pom înflorit, iar dinlăuntru lac împuţit. Că avîndu lîngă sine sfetnici tineri turci, cu cari ziua petrecea şi să dezmierda, iar noaptea cu turcoaice curvind, din obiceele creştineşti s-a îndepărtat”, nota cronicarul Grigore Ureche în lucrarea „Letopisetul tarii Moldovei”.

Pentru ca tacâmul să fie complet, Iliaş Rareş a fost un aliat al turcilor și la dorința acestora a întreprins mai multe expediţii contra transilvănenilor.

În anul 1551, Iliaş fuge la turci şi se converteşte la mahomedanism, iar locul său la tron este luat de Ştefan al VI lea Rareş. Nicio diferență între cei doi. Acesta este în centrul unor scandaluri sexuale în Moldova întrucât avea obiceiul de a la sili pe fiicele și soțiile boierilor.

”Foarte autoritar şi, pe deasupra, foarte desfrânat, deşi avea soţie, Caterina, şi un fiu, Petru, a cărui soartă ulterioară ne este necunoscută a stârnit repede ura boierilor”, nota Ştefan Gorovei, în lucrarea sa „Muşatinii”.

Ştefan al VI lea Rareş nu a avut viață lungă la tron și după doar un an de domnie a fost asasinat de boieri în 1552 în tabăra militară de la Ţuţora.

„Ştefan şi-a adus dascăli şi două curve de la turci, ca pururea să fie lângă dânsul, de care amăgindu-se zi de zi sporea în obiceiuri turceşti. După ce a ucis o sumă de boieri, îşi puse în gând să omoare tot Divanul. Boierii, simţind, i-au luat-o înainte (…)”, scria cronicarul Gheorghe  Șincai.