De ce romanii obișnuiau să meargă la toaletă câte doi?

Când ne gândim la civilizația romană, ne vin în minte drumurile pavate, amfiteatrele uriașe și băile publice elegante. Însă un detaliu mai puțin discutat, dar la fel de fascinant, este modul în care romanii își făceau… nevoile. Da, în Roma Antică, mersul la toaletă nu era o chestiune privată. Dimpotrivă, mersul în doi sau mai mulți era chiar o activitate social. Romanii care mergeau la toaletă împreună puteau conversa uşor datorită apropierii latrinelor.

Toaletele publice, Facebook-ul zilelor noastre

În multe orașe romane, toaletele publice (numite latrinae) erau spații comune, adesea decorate cu mozaicuri, marmură și statui. Puteau avea zeci de locuri, aliniate unul lângă altul, fără pereți despărțitori.

Romanii intrau, se așezau, și discutau între ei în timp ce își făceau treaba. Era un fel de „rețea socială„ a vremii, unde se schimbau informații, se bârfea, se făceau planuri de afaceri sau chiar se dezbăteau politică și filozofie.

Prin urmare, mersul la toaletă „câte doi” nu era ciudat, ci absolut normal. Intimitatea, așa cum o înțelegem noi azi, pur și simplu nu făcea parte din cultura romană.

Igiena comună și buretele pe băţ

Un alt aspect interesant ține de igienă. Romanii nu foloseau hârtie, ci un burete natural fixat pe un băţ (tersorium), pe care îl clăteau într-un canal cu apă sărată sau oțet între utilizări. Acest burete era, cel puțin teoretic, „de uz comun” – un motiv în plus pentru care oamenii nu mergeau singuri: aveau nevoie de cooperare pentru a-l folosi eficient și a-l clăti. Așa că mersul în doi nu era doar pentru conversație, ci și pentru un mic ajutor practic.

Un simbol al spiritului colectiv

Până la urmă, mersul la toaletă câte doi reflectă perfect esența civilizației romane: o societate colectivistă, bazată pe viața publică, pe conversație și pe legături sociale puternice. Așadar, pentru romani, chiar și momentele „delicate” erau ocazii de a fi împreună.