Cum navigatorul Abel Tasman a descoperit Tasmania, Noua Zeelandă și Fiji în prima sa călătorie, dar a reușit să rateze complet Australia?

de: Gabriel Petrișor
22 07. 2026
abel
Abel Tasmam

În secolul al XVII-lea, harta lumii era plină de spații albe, iar Oceanul Pacific rămânea una dintre cele mai mari enigme ale omenirii. În căutarea legendarului continent sudic (Terra Australis Incognita), Compania Olandeză a Indiilor de Est (VOC) l-a trimis pe navigatorul Abel Tasman într-o misiune îndrăzneață.

Rezultatul? O expediție istorică în care a devenit primul european ce a pus piciorul în Tasmania, Noua Zeelandă și Fiji — reuşind totodată performanța bizară de a ocoli complet uriașul continent australian.

Misiunea: Găsirea continentului aurit

În 1642, guvernatorul general al Indiilor Olandeze de Est, Anthony van Diemen, l-a însărcinat pe Abel Tasman să navigheze spre sud și est pentru a descoperi resurse comerciale și noi rute maritime.

Tasman a plecat din Batavia (Jakarta de astăzi) cu două nave mici: Heemskerck și Zeehaen. Planul era simplu în teorie, dar extrem de periculos în practică: să pătrundă în ape necunoscute, măcinate de furtuni violente.

Marea buclă: O călătorie plină de descoperiri

Spre deosebire de alți exploratori care au urmat coastele deja cunoscute, Tasman a ales o rută mult mai sudică. Această decizie l-a purtat direct către mari descoperiri:

  • Tasmania (24 noiembrie 1642): Tasman a zărit o țară necunoscută pe care a numit-o Pământul lui Van Diemen (redenumită ulterior Tasmania, în onoarea sa). Deși nu a întâlnit nativi în mod direct, echipajul a observat fum și semne ale prezenței umane.

  • Noua Zeelandă (13 decembrie 1642): Navigând mai departe spre est, a devenit primul european care a văzut Insula de Sud a Noii Zeelande. Întâlnirea cu indigenii Māori a fost însă violentă, soldându-se cu moartea câtorva marinari olandezi în locul numit de Tasman „Golful Ucigașilor” (Murderers’ Bay).

  • Fiji și Tonga (1643): Întorcându-se spre nord-vest, Tasman a descoperit arhipelagurile Tonga și Fiji, unde a navigat printre recife periculoase înainte de a se întoarce la Batavia.

Cum a reușit să „rateze” Australia?

Întrebarea care îi fascinează pe istorici este simplă: cum poți să înconjori un continent de mărimea Australiei fără să-ți dai seama că e acolo?

Răspunsul constă în traseul său de navigație și în frica de ape puțin adânci:

  1. Traseul prin sudul îndepărtat: Tasman a navigat mult mai la sud de coasta sudică a Australiei. Când a ajuns în dreptul Tasmaniei, era atât de departe în larg încât nu a văzut strâmtoarea Bass (care separă Tasmania de Australia) și a crezut că Tasmania face parte din mainland.

  2. Arcuiți spre est și nord: După Tasmania, a continuat spre est către Noua Zeelandă, iar la întoarcere a trecut prin nordul Noii Guinee, ocolind complet întreaga masă uscată a Australiei prin exterior.

  3. Pământul invizibil: Tehnic vorbind, Tasman a navigat într-un cerc uriaș în jurul Australiei.

Olandezii cunoșteau deja părți din coasta de vest și nord a Australiei (pe care o numeau Noua Olandă), dar expediția lui Tasman trebuia să demonstreze dacă aceasta era unită cu un continent sudic gigantic. Prin ruta sa, Tasman a dovedit că Australia era izolată de un eventual continent polar, dar nu a atins deloc țărmurile ei principale.

Un succes istoric, o dezamăgire comercială

La întoarcerea sa în Batavia în 1643, Tasman a fost primit cu sentimente mixte. Din punct de vedere geografic, călătoria sa a fost un succes răsunător: a mapat mii de kilometri de teritorii noi și a demonstrat că Pacificul de Sud este un ocean vast.

Totuși, pentru Compania Olandeză a Indiilor de Est, scopul principal era profitul. Tasman nu a adus aur, mirodenii sau tratate comerciale profitabile. Nativii întâlniți nu erau interesați de comerțul european, iar apele navigate erau extrem de periculoase. Din acest motiv, șefii săi au considerat expediția o dezamăgire financiară.

Moștenirea lui Abel Tasman

Deși nu a călcat pe continentul australian în prima sa călătorie (deși a explorat coasta sa de nord într-o a doua expediție în 1644), numele lui Abel Tasman a rămas întipărit definitiv pe harta lumii:

  • Tasmania îi poartă numele.

  • Marea Tasmaniei (între Australia și Noua Zeelandă) amintește de trecerea sa.

  • Parcul Național Abel Tasman este una dintre cele mai frumoase rezervații din Noua Zeelandă.

Abel Tasman rămâne figura paradoxală a erei marilor descoperiri: omul care a deschis drumul către Oceania, dar care a ratat cel mai mare premiu navigând chiar în jurul lui.