Cum este corect gramatical: conform sau comform?

În ultima vreme, românii fac tot mai multe greșeli fie în scris, fie în vorbirea curentă. Una dintre cele mai frecvente greșeli sau confuzii pe care o fac este că nu cunosc forma corectă: „conform” sau „comform”?

Conform sau comform?

Ba, chiar sunt unii oameni care se întreabă dacă nu cumva ambele forme sunt corecte! Răspunsul la această întrebare este foarte simplu, și anume varianta corectă este conform! Niciodată comform și niciodată ambele variante!

Spre exemplu, nu vom spune niciodată „comform cu originalul”, ci „conform cu originalul” sau „în conformitate cu originalul”, dacă este să folosim un derivat al acestui cuvânt.

La fel stau lucrurile și atunci când spunem: Trebuie să ne conformăm în a folosi varianta corectă dacă dorim să arătăm că nu ne este străină limba română . Nu vom spune sau scrie niciodată comformăm. Așadar, întotdeauna se va scrie cu litera „n”, niciodată cu „m”!

De altfel, dacă veți căuta în Dicționarul Explicativ al Limbii Române veți găsi următoarea definiție: „conform, -ă, conformi, -e, adj. 1. (Despre acte, copii etc.) Care are același cuprins cu…; identic. 2. Care este corespunzător; potrivit. * (Adverbial) În conformitate cu…, la fel cu…, după. – Din fr. conforme.”

Regula lui m înainte de b și de p

Una dintre cauzele care determină confuzia ce se creează în jurul cuvântului „conform” provine din faptul că unii dintre vorbitorii limbii române aplică în mod eronat o regulă gramaticală de bază a limbrii române. Este vorba despre regula potrivit căreia, în toate cuvintele, înainte de literele „b” și „p” se pune întotdeauna litera „m”.

Excepție fac cuvintele compuse sau cele care dau numele unor orașe, cum ar fi Istanbul, care respectă etimologia turcească.

Exemple de astfel de cuvinte: limbă, ambulanță, ambiguu, îmbolnăvit, bomboană, imbatabil, îmbrăcat, combinat, gambă, dâmb, câmpie, implicat, cumpărături, compas, implant, imprevizibil, împărat, împădurit, completat, simplu, etc.