20 de curiozități despre cerbi de care sigur nu ai auzit

Cerbul este un mamifer erbivor care face parte, alături de căprioară, ren și elan, din familia Cervidae. Aceasta cuprinde aproximativ 49 de specii. Denumit științific Cervus Elaphus, cerbul se înscrie în categoria rumegătoarelor paricopitate. Caracteristic pentru cerb sunt coarnele ramificate care, de regulă, cresc doar la masculi.

Curiozități despre cerbi

• Durata de viață a unui cer se situează între 10 și 20 de ani;
• Cerbii sunt animale sociabile începând din toamnă și până primăvara, perioadă în care masculii se adună în cârduri. Masculii sunt conduși de un cerb tânăr, în timp ce ciutele sunt conduse de o femelă în vârstă;
• Pentru momentul împerecherii, cârdurile de ciute și cele de cerbi se strâng în anumite locuri, care poartă denumirea de locuri de boncănit. Aceste locuri sunt situate în parchete exploatate, poieni, luminişuri şi chiar in pădure;

• Sezonul de împerechere începe în luna septembrie și se încheie o lună mai târziu. În această perioadă, de îndată ce primele ciute intră în călduri, cerbii se luptă între ei pentru supremație, iar cei mai puternici devin stăpânii grupului. Ciuta aduce pe lume 1-2 pui;
• În perioada de împerechere, cerbii emană un miros specific pe care îl poate recunoaște și omul;
• Când se nasc, puii de cerb au pe toată suprafața corpului pete care îi ajută să se camufleze mai uşor în natură. După primul an de viaţă, petele încep să dispară;
• Puii de cerb încep să meargă la aproximativ 30 de minute după ce vin pe lume și rămân lângă ciută în primul an de viață;
• Ochii cerbilor sunt situați de-o parte și de alta a capului, ceea ce le oferă un unghi de vizualizare de 310 grade. De aceea, este aproape imposibilă concentrarea asupra unui singur punct;
• Coarnele cerbilor cad în fiecare an, iar în locul lor cresc altele. Renii îşi folosesc coarnele pentru a se apăra sau pentru a atrage atenţia femelei cerb (ciută). Există posibilitatea ca ambele coarne să cadă în acelaşi timp, dar de asemenea pot trece câteva zile până la căderea celui de-al doilea corn.
• Cerbii sunt foarte buni înotători și pot a sări destul de sus. Ei au copite şi chiar degete la picioare;

• Fiind animale ierbivore, cerbii mănâncă mai ales muguri, scoarța copacilor, ierburi proaspete sau uscate, frunze și plante cultivate. Iarna nu au ce consuma în afară de tulpini sau de ramuri, ori frunze pe care le găsesc sub zăpadă. În captivitate, cerbii pot fi hrăniți și cu fân sau cu frunzare;
• În afara culorii brun­roșcate, o altă caracteristică a cerbilor este gabaritul. Masculii sunt mai masivi comparativ cu ciutele și cântăresc de obicei între 180 și 300 kg: Femelele ating la maturitate cel mult 150 kg;
• Printre dușmanii naturali ai cerbului se numără lupul, ursul și puma. De asemenea, câinii hoinari care trăiesc în sălbăticie vânează la rându-le cerbi;
• Singura specie la care masculii nu au coarne este căprioara chinezească de apă. În schimb, aceștia sunt dotați cu canini lung, curbați și ascuțiți care le ies din gură, cu care își impresionează partenerele. Cerbul de apă este singurul cu glande inghinale;
• Pe insula japoneză Yakushima, cerbii primesc hrană de la maimuțele macac care, în semn de mulțumire, sunt lăsate să-i călărească;
• Cerbii și căprioarele nu disting culoarea portocaliu și de aceea vânătorii îmbracă jachete în această nuanță pentru a-și ușura misiunea;
• Masculii cerbi pot ejacula prin simpla frecare a coarnelor de iarbă;
• În America de Nord, cerbii sunt considerați cea mai mare amenințare pentru oameni dintre toate mamiferele;
• Unii copacii au un mecanism defensiv prin care produc o substanță acidă care face ca scoarța lor să devină amară și, astfel, să nu mai prezinte interes pentru cerbi;
• În Germania trăiește de peste 20 de ani o specie de cerb, care nu a părăsit niciodată teritoriul acestei țări.

Foto:  Unsplash.com