Scriitori români care au ajuns pe front. Cine a rămas fără auz din pricina bombardamentelor?

Primul Război Mondial s-a dovedit decisiv în dezvoltarea României moderne. În 1916, țara a intrat în război de partea aliată în schimbul promisiunilor franceze și britanice de a avea un teritoriu (în special Transilvania) și o aprovizionare constantă cu material de război prin Rusia. Mulți scriitori români au fost parte din conflict, acesta fiind sursa principală de inspirație pentru multe dintre romanele celebre din literatura română. 

Dar războiul a mers prost și până la sfârșitul anului armata și guvernul românesc au fost alungați înapoi în Moldova. Revoluția Rusă a tăiat România de orice asistență aliată și a forțat-o să încheie o pace separată cu Puterile Centrale în mai 1918.

După prăbușirea Puterilor Centrale, mai târziu în acel an, România a reintrat în război la timp pentru a câștiga un loc de învingător la Pacea de la Paris. Dar victoria a venit cu prețul pierderii de vieți omenești și distrugeri materiale enorme.

Scriitori români, experiența războiului transpusă în cele mai valoroase opere

Primul Război Mondial a fost detaliat în foarte multe romane din literatura română, iar printre scriitorii celebri care au descris atrocitățile comise se numără Liviu Rebreanu și Camil Petrescu. Potrivit criticilor, numărul celor prezenți pe front a fost mult mai mare decât știm noi, unii dintre ei plătind cu viața pentru poporul român.

Fiind un fost ofițer al armatei austro-ungare și declarat dezertor, Liviu Rebreanu, de profesie ziarist și reporter, a cerut să fie militar voluntar în armata română. Solicitarea sa nu a fost accceptată, prin urmare nu a mers pe front.

În ciuda acestui fapt, el și-a început romanul „Pădurea spânzuraților” cu un mesaj dedicat fratelui său.

„În amintirea fratelui meu Emil, executat de austro-unguri, pe frontul românesc, în anul 1917”, potrivit Cartea Mea.

În Primul Război Mondial, părinții scriitorului, Ludovica și Vasile Rebreanu, au pierdut trei băieți pe front în 1917. De asemenea, chiar la începutul războiului în 1914, tatăl lui Liviu Rebreanu a murit subit.

Camil Petrescu, autorul celebrului roman „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”, a fost ofițer al Armatei Române în lupta de la Cincu, iar mai apoi la Mărăști-Cașin-Oituz. Acesta a fost luat ostatic la unguri și din cauza unui bombardament german a rămas fără auz la o ureche.

Cezar Petrescu, la fel ca Liviu Rebreanu, nu a fost prezent pe front. Însă relatările despre război le regăsim în tulburătorul roman „Întunecare”. Motivul pentru care scriitorul nu a putut fi înrolat a fost din cauza tuberculozei osoase de care suferea.

Cu toate acestea, Cezar Petrescu a fost administratorul depozitului cu alimente și furaje a trupelor din garnizoana Fălticeni. Această experiență, dar și abilitățile de gazetar l-au ajutat să îmbine ficțiunea cu realitatea în romanul său mai sus menționat.

Octavian Goga și Perpessicius (Dumitru S. Panaitescu) au fost mobilizați pe frontul de sud. Sublocotenentul Perpessicius a fost grav rănit în lupta de la Muratan-Tuzla și și-a pierdut mâna dreaptă. Acesta a rănas în istora literaturii române ca fiind un un istoric și critic literar, folclorist, eseist și poet român, cercetător și editor al operei eminesciene.

Nici George Topârceanu nu are amintiri plăcute din perioada Primului Război Mondial. Scriitorul a participat la campania din Bulgaria, unde a căzut prizonier. Poetul a rămas în captivitate până în decembrie 1917. Experiența luptelor la care a luat parte a fost povestită în volumul „Amintiri din luptele de la Turtucaia. Pirin Planina”, unde zugrăveşte situaţia precară a soldatului român.

Foto: Depositphotos.com