Povestea bunătății: orașul canadian Gander, locul unde 38 de avioane uriașe au aterizat de urgență. Ce au făcut localnicii canadieni?

În dimineața zilei de 11 septembrie 2001, lumea s-a oprit în loc. În timp ce turnurile din New York se prăbușeau, spațiul aerian american a fost închis instantaneu, lăsând sute de avioane aflate deasupra Atlanticului fără o destinație sigură. Astfel a început una dintre cele mai frumoase dovezi de solidaritate umană din istoria modernă, într-un colț izolat din Newfoundland, Canada: Gander.

Gander, un miracol de bunătate

Pe data de 11 septembrie 2001, în timp ce New York-ul era în flăcări și lumea privea îngrozită la televizor, într-un colț uitat de lume se întâmpla un miracol de bunătate despre care puțini vorbesc.

Când spațiul aerian american a fost închis brusc, sute de avioane aflate deja în zbor peste Atlantic au trebuit să aterizeze imediat. 38 dintre ele, avioane uriașe (Jumbo Jets), au fost redirecționate către Gander, un orășel minuscul din Canada, cu o populație de doar 10.000 de oameni.

Dintr-o dată, 7.000 de pasageri speriați, din 95 de țări diferite, au coborât în acest orășel. Populația orașului aproape s-a dublat într-o oră. Nu existau hoteluri pentru ei. Nu existau restaurante care să poată hrăni atâția oameni.

Ce au făcut localnicii din Gander? Și-au deschis larg ușile

Șoferii de autobuz (care erau în grevă) s-au întors voluntar la muncă pentru a transporta pasagerii. Brutarii au copt pâine non-stop, gratis. Oamenii simpli au venit la aeroport și au luat străini acasă la ei. Le-au dat paturile lor, le-au făcut duș, le-au gătit cina. Magazinele au spus: „Luați tot ce aveți nevoie. Nu vrem bani”. Au golit rafturile de scutece, haine, periuțe de dinți și mâncare pentru „oamenii din avioane”.

Timp de 5 zile, cât au fost blocați acolo, pasagerii nu s-au simțit ca niște refugiați, ci ca niște membri ai familiei. S-au legat prietenii pe viață. Un general american cazat la o școală a spus că nu a văzut niciodată atâta omenie. Oamenii din Gander nu vedeau religia, culoarea sau naționalitatea pasagerilor; vedeau doar oameni care aveau nevoie de ajutor.

„Erau străini la ora 11:00, dar la ora 11:15 erau deja prietenii noștri”, a povestit ulterior unul dintre voluntarii din Gander.

Când spațiul aerian s-a redeschis și avioanele au decolat, pasagerii plângeau. Nu de tristețe, ci de recunoștință. În timpul zborului de întoarcere, pasagerii unui singur avion au strâns 15.000 de dolari într-o pălărie pentru a-i dona liceului din Gander, ca mulțumire. Fondul a ajuns astăzi la milioane de dolari și a educat sute de copii.

Povestea din Gander (cunoscută ca Operațiunea Panglica Galbenă) este antidotul perfect pentru teroarea de la 9/11. Ne arată că, deși există oameni capabili de ură pură, există mult mai mulți oameni capabili de iubire pură. Gander a rămas în conștiința tuturor ca fiind capitala mondială a bunătății.

Gander nu a fost doar un punct pe hartă unde avioanele au aterizat forțat; a fost locul unde frica a fost învinsă de ospitalitate. Într-o zi definită de ură, acești canadieni au răspuns cu o dragoste necondiționată care rămâne, până astăzi, un reper de civilizație.