Mi-ar place sau mi-ar plăcea? Mi-ar pare bine sau mi-ar părea bine? Cum e corect?

de: Iulia-Andreea Coste
05 10. 2021
pexels-monstera-7114190
Mi-ar placea

Aducem în discuție un alt aspect sensibil privitor la utilizarea corectă a anumitor forme verbale – A PLĂCEA și  A PĂREA – două verbe pe care le auzim frecvent utilizate greșit.

Mi-ar place sau mi-ar plăcea

Dificultățile care privesc cele două forme verbale sunt legate de faptul că acestea sunt verbe de conjugarea a II-a (ceea ce înseamnă că la infinitiv au terminația –EA). Categoria de verbe de conjugarea a II-a este una mai puțin bogată în limba română, iar vorbitorii tind să atragă verbele către cele de conjugarea a III-a (care la infinitiv au terminația –E). De aici, rezultă formele eronate de tipul mi-ar place (în loc de MI-AR PLĂCEA), mi-ar pare (în loc de MI-AR PĂREA).

Toate modurile și timpurile verbale compuse care includ forma de infinitiv a acestor verbe vor avea, prin urmare, formele plăcea și părea, iar NU place și pare:

Îți va plăcea surpiza pe care ți-am pregătit-o. (și nu Îți va place…)

Ți se va părea simplu de înțeles. (și nu Ți se va pare…)

Mi-ar plăcea să știu mai multe despre istoria acestui loc. (Și nu Mi-ar place…)

Ar părea extraordinar să participăm la un asemenea eveniment. (Și nu Ar pare extraordinar…)

Alte verbe care urmează tiparul exemplelor de mai sus și pe care le putem avea în vedere sunt:

A (SE) COMPLĂCEA (Nu ne vom complăcea într-o asemenea situație.)

A DUREA (M-ar durea să știu una ca asta.)

A DISPĂREA (Unde vor dispărea toate acestea?)

A APĂREA (Va apărea când ne vom aștepta mai puțin.)

A DISPLĂCEA (Nu mi-ar displăcea să ne revedem curând.)

A CĂDEA (Ai cădea iar pe gânduri, dacă ți-aș spune ce s-a întâmplat.)

Deși se petrece într-o măsură mai mică, există și fenomenul invers – acela al tendinței vorbitorilor de a trece unele verbe de conjugarea a III-a înspre clasa celor de conjugarea a II-a. Acest fapt se poate constata uneori în cazul verbelor A RĂMÂNE și  A BATE.  Aparținând conjugării a III-a, atât la infinitiv, cât și la modurile și timpurile compuse în care verbul conjugat păstrează forma de dicționar, vom folosi variantele RĂMÂNE și BATE și NU rămânea sau bătea:

Știu că vei rămâne mereu lângă mine. (Și nu Știu că vei rămânea…)

Mi-ar rămâne în minte pentru totdeauna un astfel de gest. (Și nu Mi-ar rămânea în minte…)

Vei bate la ușă și vei fi invitat să intri. (și nu Vei bătea la ușă…)

Nu te-ai bate cu atâta ură pentru nimic. (Și nu Nu te-ai bătea cu atâta ură…)

Alte verbe care urmează tiparul lui A RĂMÂNE și A BATE sunt A RĂZBATE, A STRĂBATE, A DEZBATE.

Foto: Pexels.com