Statele Unite au vrut să atace Luna cu bomba nucleară?
Astăzi pare o utopie să ne gândim că a existat o națiune care și-a propus să detoneze o bombă nucleară pe… Lună. Exact! Ei bine, acea națiune chiar își propusese acest plan îndrăzneț: este vorba despre Statele Unite ale Americii care aveau de gând să detoneze o bombă pe Lună pentru că… puteau.
Luna, ținta SUA
Cunoscut sub numele de „Proiectul A119”, ideea a fost dezvoltată de Forțele Aeriene ale Statelor Unite ale Americii la sfârșitul anilor 1950. Cei care au pus la cale această „capodoperă” s-au gândit că ar fi un lucru relativ ușor de făcut și percepția publică ar fi SUA fac o mișcare strategică importantă în războiul cu URSS în ceea ce privește cucerirea spațiului.
Potrivit unuia dintre liderii proiectului, fizicianul Leonard Reiffel, lovirea lunii cu o rachetă balistică intercontinentală ar fi fost relativ ușor de realizat. Luna ar fi fost lovită cu o precizie de aproximativ trei kilometri.
Acuratețea loviturii ar fi fost deosebit de importantă, deoarece Forțele Aeriene doreau ca explozia rezultată să fie clar vizibilă de pe Pământ. Ca atare, s-a propus ca explozia să aibă loc pe partea vizibilă a Lunii, astfel încât norul rezultat să fie clar vizibil, fiind iluminat de soare.
Proiectul a fost în cele din urmă abandonat, deoarece inițiatorii au ajuns la concluzia că publicul nu va răspunde favorabil în cazul în care SUA ar fi detonat Luna.
Apoi, SUA au decis să cucerească altfel spațiul. Pe data de 20 iulie 1969, americanul Neil Armstrong devenea primul om care pășea pe suprafaţa selenară și avea să rostească celebrele cuvinte „Un pas mic pentru om, un salt uriaş pentru omenire”.
Ce s-ar întâmpla dacă nu ar exista Luna?
Luna, cel mai apropiat astru ceresc de noi, are un rol foarte important în viața de pe Terra. În prezența lunii, gravitația terestră este mult mai puternică. Cea mai evidentă schimbare ar fi scăderea mareelor (o oscilație periodică a nivelului mării sau oceanului, în raport cu o poziție medie, datorată forței de atracție combinate a Lunii și Soarelui) cu o treime.
Luna ține în parametri normali nivelul apei Oceanului Planetar. Cu alte cuvinte, polii au mai puțină apă decât Ecuatorul. Dacă luna nu ar exista, nivelul apei Oceanului ar varia și n-ar mai putea fi ținut sub control.
Luna s-a format acum circa 4,51 miliarde de ani, la puțină vreme după Terra. Pământul se rotea mult mai repede în jurul axei sale. Înainte de formarea Lunii, ziua pe Pământ avea şase ore, acum ziua are 24 de ore. Luna este principala „vinovată” pentru care s-a stabilizat viteza de rotaţie a Pământului.
Foto: nypost.com