De unde vine expresia „Avocatul Diavolului”? Cine era, în perioada medievală, „Avocatul Diavolului”?

Expresia „avocatul diavolului” este astăzi folosită pentru a descrie o persoană care, într-o discuție sau dezbatere, adoptă deliberat un punct de vedere contrar opiniei generale, nu neapărat pentru că îl susține cu adevărat, ci pentru a stimula argumentarea și a testa soliditatea ideilor. Deși pare o metaforă modernă, ea își are originea într-o funcție oficială a Bisericii Catolice medievale.

Originea istorică: Advocatus Diaboli

În secolul al XVI-lea, Papa Sixtus al V-lea a înființat în cadrul procesului de canonizare o poziție oficială numită Advocatus Diaboli (în latină „avocatul diavolului”). Rolul acestei persoane era să conteste dovezile și mărturiile prezentate în favoarea proclamării sfințeniei unui candidat. Practic, acest „procuror” al cauzei trebuia să caute eventuale erori, exagerări sau fapte compromițătoare care ar fi putut împiedica declararea cuiva ca sfânt.

Misiunea „avocatului”

„Avocatul Diavolului” nu era un personaj malefic, ci un jurist și teolog cu o sarcină extrem de serioasă: să pună la îndoială miracolele atribuite candidatului, să verifice autenticitatea documentelor și să descopere eventuale interese politice sau financiare ascunse. Scopul nu era acela de a denigra, ci de a asigura că doar cei cu adevărat vrednici ajungeau să fie canonizați. „Avocatul Diavolului” poate fi echivalentul unui procuror actual.

De la tribunalele ecleziastice la limbajul cotidian

Cu timpul, expresia s-a desprins de contextul strict religios și a intrat în limbajul comun. Astăzi, „a face pe avocatul diavolului” înseamnă a aduce contraargumente, a provoca dezbaterea și a testa rezistența unei idei, chiar dacă în sine nu ești împotriva ei.

Prin urmare, „Avocatul Diavolului” nu era un personaj literar sau o figură mitică, ci o funcție oficială a Bisericii Catolice, creată pentru a păstra rigoarea și credibilitatea procesului de canonizare. Sensul modern păstrează spiritul critic al acelei misiuni: rolul de a chestiona și de a pune la încercare argumentele, pentru ca adevărul să iasă întotdeauna la lumină.