De ce se divorța greu în comunism? Ce pățeau membrii de partid care divorțau?
Comunismul a reprezentat o pată neagră pe istoria omenirii, iar România nu a fost un caz aparte. Dictatura lui Nicolae Ceaușescu a fost una cruntă, care și-a pus amprenta asupra oamenilor în toate aspectele vieții.
Printre regulile impuse cu barbaritate, în acea perioadă, a fost și aceea de a controla demografic populația, iar în acest sens a fost dată o lege contra avortului, adoptată în anul 1966. Practic s-a intrat cu bocancii în viața de cuplu, iar relațiile intime au ajuns să fie programate de frică să nu apară o sarcină nedorită.
În anul în care Ceauşescu a preluat puterea în România, 1965, rata brută de natalitate coborâse pentru prima dată sub pragul de 15 la mie continuându-şi declinul şi în anul următor (14,3 la mie). În aceste împrejurări dictatorul decide să intervină în problemele de populaţie pentru a-şi materializa cât mai grabnic ambiţiile sale demografice, de a conduce o ţară ”corespunzător” populată, a scris Ioan Bolovan în lucrarea ”Aspecte privind relaţia politică-demografie în timpul regimului comunist din România”.
Cuplurile divorțau cu greu în comunism
Nicolae Ceaușescu, ca orice dictator, visa să aibă o populație nouă, făurită după idealurile socialiste. Acesta spera ca numărul locuitorilor din țara noastră să ajungă, în anul 1990, la 25 de milioane, iar în anul 2000 la 30 de milioane. În felul acesta, a interzis importurile de anticoncepționale, iar avortul se făcea în condiții excepționale, după cum urmează: sarcina punea în pericol viaţa mamei, unul dintre părinţii avea boli genetice grave care putea da malformaţii grave nou-născutului, femeia însărcinată are invalidităţi grave psihice sau fizice, sarcina a apărut în urma unui viol sau incest, mama are deja patru copii în grijă sau a depăşit vârsta de 45 de ani. Trebuie precizat că în toate aceste cazuri avortul putea avea loc doar în primele trei luni de sarcină.
Frica a început să își facă apariția în rândul populației, mai ales că începuseră să apară turnători în toate categoriile sociale. Aceștia semnalau autorităților de stat toate femeile care erau suspecte că ar fi realizat un avort. Muncitoarele erau controlate periodic ginecologic pentru a nu încălca legea.
În societatea românească era o adevărată dramă, fiindcă pe lume veneau copii care nu erau doriți, iar, în felul acesta, se ajungea la indiferență și chiar violență verbală și fizică. Relațiile intime se făceau cu teamă, iar cuplurile divorțau greu, doar pentru că așa spunea partidul. Membrii PCR care aveau divorţuri la activ sau ale căror soții aveau avorturi primeau interzis la promovări sau funcţii.
Avorturile au ajuns să fie ilegale
Planul lui Nicolae Ceaușescu a dat roade doar un an de zile, când din 1966 până în 1967 numărul nou-născuţilor s-a dublat. Interzicerea avorturilor a făcut ca femeile să găsească o altă modalitate de a scăpa de sarcină nedorită. Chiuretajele realizate ilegal de persoane nespecializate, au făcut ca peste 9.000 de femei să își piardă viața, în perioada comunismului, din cauza hemoragiei și septicemiei.
Cele mai multe dintre acestea au murit acasă, iar dacă ajungeau la spital unii doctori refuzau să le ajute de frica pușcăriei. Interzicerea avortului a fost una dintre cele mai dure legi ale comunismului. Din fericire, lucrurile s-au schimbat după 1990.
Foto: adevarul.ro