Cum „sună” bancnota de 5 lei? Melodia de pe bancnota de 5 lei

de: Claudiu Petrișor
10 12. 2021
bancnota
Bancnota de 5 lei

Bancnotele emisie de Banca Națională a României conțin, pe lângă chipurile unor mari români, tot felul de elemente reprezentative pentru țara noastră. De exemplu, pe bancnota de 200 de lei sunt scrise două poezii semnate de Lucian Blaga, iar pe cea de 5 lei este un fragment dintr-o melodie semnată de marele George Enescu. V-ați întrebat vreodată cum sună această bucată muzicală?

Bancnota de 5 lei cu chipul lui George Enescu pe față a fost pusă în circulație pe data de 1 iulie 2005. Pe verso, bancnota are desenat un pian şi un fragment dintr-o partitură. Fragmentul reprezintă motivul destinului din opera „Oedip”, semnată de Enescu.

Opera „Oedip” a fost compusă de George Enescu în perioada 1921 – 1931, fiind dedicată soției sale Maria Tescanu Rosetti (cunoscută ca Maruca Tescanu Rosetti). Premiera mondială a operei a avut loc la Opéra Garnier din Paris, pe data de 13 martie 1936. La București, premiera a avut loc abia 22 de ani mai târziu, la trei ani de la decesul compozitorului.

Cum „sună” bancnota de 5 lei?

Dan Dediu, prof. univ. dr. la Universitatea Națională de Muzică București și unul dintre cei mai importanți compozitori contemporani, a urcat pe YouTube un videoclip în care interpretează la pian notele de pe bancnotă.

„Este motivul destinului din opera Oedip, de George Enescu. Și dacă tot am ajuns la ideea de destin, aș vrea să reflectăm asupra unui lucru. Și anume la faptul că suntem foarte buni la a transforma un om într-o statuie, și chiar într-o bancnotă. Însă cred că este timpul să adoptăm traseul invers, să transformăm o statuie într-un om”, spune compozitorul Dan Dediu.

Acesta adaugă: „Putem reinterpreta tot ceea ce a scris Enescu într-o nouă cheie a secolului al XXI-lea și sunt oameni în România care au început să facă lucrul acesta. Ar trebui o ediție critică a tuturor lucrărilor sale. Facem foarte puțin pentru muzica lui scrisă, pentru partiturile lui. Se impune publicarea operei Oedip, scrisă cum trebuie, nu în facsimil. (…) Ar trebui să-i reascultăm muzica în altă cheie și poate că l-am transforma pe Enescu din statuie în om printr-un film artistic sau printr-un serial”.