Cum miroase în spațiul cosmic?

Te-ai întrebat vreodată, privind spre stele, ce miros are infinitul? Deși spațiul este, în esență, un vid în care sunetul nu circulă și respirația fără mască este imposibilă, acesta are o „semnătură olfactivă” proprie. Iar dacă te așteptai la ceva exotic sau floral, realitatea este mult mai… industrială.

Grătar, metal și motorină

Majoritatea astronauților care au efectuat ieșiri în afara Stației Spațiale Internaționale (ISS) au raportat același fenomen: la întoarcerea în ecluză, după ce își scot căștile, costumele lor emană un miros specific și persistent.

Cel mai des, aceștia descriu aroma ca fiind un amestec de:

• Friptură arsă (sau carne prăjită la temperaturi mari);
• Metal încins (similar cu mirosul produs de un aparat de sudură);
• Vapor de motorină sau ozon.

„Cel mai bun descriptor pentru acest miros este cel de metal; o senzație metalică dulceagă și plăcută. Mi-a amintit de verile mele din facultate când foloseam un aparat de sudură pentru a repara echipamente grele”, a descris experiența astronautul NASA Don Pettit.

De ce miroase spațiul „a ars”?

Există două teorii principale pe care oamenii de știință le folosesc pentru a explica acest fenomen: Hidrocarburile policiclice aromatice (HPA): Aceste molecule sunt rezultatul „morții” stelelor. Când o stea explodează sau arde, eliberează aceste particule care plutesc peste tot în univers. Acestea sunt aceleași substanțe care dau mirosul specific cărbunelui sau mâncării arse pe grătar aici, pe Pământ.

Oxigenul atomic: În timp ce plutesc în jurul Pământului, astronauții întâlnesc atomi singulari de oxigen (nu molecula de O2 pe care o respirăm noi). Acești atomi se pot lipi de costumul spațial. Când astronautul revine în stație și ecluza se presurizează, oxigenul atomic interacționează cu oxigenul molecular, creând ozon O3, care are acel miros metalic, „electric”.

Centrul galaxiei miroase a… rom și zmeură

Dacă mirosul din jurul Pământului este unul de „atelier mecanic”, centrul galaxiei noastre, Calea Lactee, ar putea fi mult mai apetisant.

Astronomii care studiază norul imens de praf stelar numit Sagittarius B2 au descoperit prezența formiatului de etil. Aceasta este exact molecula care îi dă zmeurei gustul său specific și care conferă romului aroma sa inconfundabilă. Așadar, dacă am putea „adulmeca” inima galaxiei, am simți un cocktail fructat și alcoolic.

Foto: Pexels.com