Cum găsesc porumbeii mereu drumul înapoi către casă?

Porumbeii călători (Columba livia) au fost apreciați pentru abilitățile lor de navigație de mii de ani. Ei au servit ca mesageri în timpul războiului, fiind un mijloc de comunicare de la distanță de încredere.

Cu toate acestea, există locuri în lume care îi pot dezorienta pe porumbei. Sunt zone în care se pierd ușor și găsesc cu greu drumul spre casă.

Porumbeii au o „hartă” în creier

Geofizicianul Jon Hagstrum a efectuat un studiu în urma căruia cercetătorii pot înțelege modul în care porumbeii navighează. Lucrarea publicată în Journal of Experimental Biology propune o teorie intrigantă pentru dezorientarea porumbeilor călători. Potrivit acestuia, păsările urmăresc sunetele cu frecvență ultrajoasă înapoi spre crescătoriile lor.

Denumite infrasunete, aceste unde sonore se propagă la frecvențe mult sub intervalul audibil de oameni, însă porumbeii le pot intercepta.

„Ei folosesc sunetul pentru a-și imagina terenul din jurul `casei` lor. Este ca și cum ne recunoaștem vizual locuința folosind ochii”, a spus Jon Hagstrum, potrivit National Geographic.

De asemenea, la începutul anilor 1970, Floriano Papi, un zoolog italian, și colegii săi, au eliberat 20 de porumbei călători departe de crescătorie. Zece au avut nervii olfactivi inactivi, iar ceilalți zece au avut nervi funcționali. Toate păsările cu nervi olfactivi funcționali s-au întors în crescătorie, în timp ce nici una dintre păsările cu nervii inactivi nu s-a întors. Alte cercetări au susținut folosirea olfacției și a mirosurilor.

Papi a propus ca porumbeii să învețe mirosurile gazelor atmosferice volatile sub diferite direcții ale vântului în crescătoriile lor de acasă, inclusiv puterile relative ale mirosurilor. Când sunt în deplasare, porumbeii compară mirosurile locale și direcția vântului cu modelele pe care le cunosc de acasă.

Harta olfactivă a lui Papi a fost greu de vândut. În timp ce cercetătorii au fost de acord că experimentele sale sunt repetabile, ei nu au acceptat faptul că păsările navighează pe distanțe mari pe baza gazelor atmosferice. La începutul anilor 2000, lucrurile s-au schimbat, iar unii dintre aceștia au decis că harta olfactivă este reală.

Foto: Depositphotos.com