Cum arată Sfântul Mormânt de la Ierusalim? Care este povestea locului funerar?

de: Claudiu Petrișor
15 04. 2020
sfantul_mormant
Sfantul Mormant

Singura relicvă materială a Sărbătorii Învierii este mormântul lui Iisus Hristos, de la Ierusalim. Anual, milioane de creștini merg la locul săpat în stâncă oferit de Iosif din Arimateea (un evreu bogat, adept al lui Iisus), unde a fost depus trupul răstignitului în seara de vineri și care, a treia zi dimineața, a fost găsit gol de către Maria Magdalena, Maria (mama lui Iacov) și Salomeea. Totuși, cum arată Mormântul Sfânt?

Conform Bibliei, după moartea sa prin crucificare, Mântuitorul a fost întins pe un pat funerar sculptat în stâncă și îngropat în apropiere de locul crucificării, locație cunoscută sub denumirea de Dealul Golgota. Iisus Hristos a înviat a 3-a zi după moarte. Acest eveniment reprezintă astăzi Învierea Domnului, cea mai mare sărbătoarea a creștinătății.

„Iosif a luat trupul, l-a învelit într-un giulgiu curat și l-a pus în propriul său mormânt pe care și-l săpase în stâncă” Evanghelia după Matei 27:59

Biserica Sfântului Mormânt (denumită și Biserica Sfantului Sepulcru sau Biserica Sfintei Vineri) a fost construită de către Împăratul Constantin în anul 325 d. Hr. și reprezintă pentru creștini locul unde Iisus Hristos a fost înmormântat. Chiar pe fostul mormânt al lui Iosif din Arimateea. Biserica este astăzi situată în centrul orașului Ierusalim și este vizitată anual de milioane de pelerini. A privi Mormântul  Sfânt sau a păși peste urmele pașilor lui Iisus Hristos reprezintă pentru pelerini adevărate gesturi ale mântuirii.

De-a lungul secolelor, Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim a suferit o serie de atacuri violente soldate cu incendii sau a fost grav avariată de cutremure. În anul 1009, aceasta a fost distrusă complet și reconstruită de la zero.

Mormântul Sfânt este recunoscut în prezent de 5 mari comunități: ortodox siriană, ortodox copta, ortodox greacă, siriană și romano-catolică.

Vezi AICI imagini din Sfântul Mormânt!

Patru dovezi că Iisus Hristos a existat:

  • Conform istoricilor, epistolele lui Pavel au fost scrise la 25 de ani de la moartea lui Iisus din Nazareth. Biografia lui Iisus, scrisă tot de Pavel, ar fi fost realizată la 40 de ani de la crucificarea lui Iisus Hristos.
  • O altă dovadă a fost lăsată de un evreu pe nume Flavius Josephus care a scris despre istoria iudaismului în jurul perioadei 93 d. Hr. În lucrarea sa, acesta face două referiri la Iisus Hristos. În“Antichităţile evreilor”, cartea 18, capitolul 3, punctul 3, celebrul istoricul Flavius ​​Josephus scrie: „Acum, într-un timp exista Isus, un om înțelept, dacă îmi este permis să-l numesc om, pentru că el a fost un făcător de lucrări minunate – un profesor atâtor oameni care au primit adevărul cu plăcere. El a atras de partea lui mulți dintre evrei și mulți dintre alte neamuri. El a fost Hristos; și atunci când Pilat, la sugestia principalilor bărbați dintre noi, l-a condamnat la crucificare, cei care l-au iubit de prima dată nu l-au părăsit, pentru că le-a apărut viu din nou a treia zi, aşa cum profeții divini au prezis aceste lucruri”.
  • Politicienii romani Plinius şi Tacitus scriu și ei că Iisus a fost executat în timpul guvernării lui Pilat din Pont în Iudeea (26-36), date care corespund cu cele din Evanghelii. De menționat că cei doi romani nu erau de acord cu religia creștină.
  • Lucian, născut în anul 115 d.Hr., a fost un satiric grec bine cunoscut. Deși și-a bătut joc de creștini, acesta a furnizat importante dovezi ale existenței lui Iisus fără însă să-i menționeze numele. „Ei îl venerează şi astăzi, omul din Palestina care a fost răstignit pentru că a adus această nouă formă de inițiere în lume (…)”, nota Lucian.