Cine a inventat temele pentru acasă?

Temele pentru acasă au fost dintotdeauna cel mai controversat subiect din domeniul educației. Fie că este vorba de elevi sau studenți, acestea au îngreunat, uneori, procesul educațional al fiecăruia dintre aceștia. 

Temele pentru acasă sunt acei mici „dușmani” ai vieții noastre de elev, deși profesorii întotdeauna le-au considerat o parte esențială a performanței școlare. Potrivit majorității acestora, temele pentru acasă sunt foarte importante pentru creșterea academică a unui tânăr, indiferent de vârsta acestuia.

Temele îi ajută pe elevi să exerseze și, în același timp, le întărește învățarea la clasă. În mod invariabil, profesorii susțin că dacă elevii nu practică acasă ceea ce învață la școală, învățarea lor va fi incompletă.

Temele pentru acasă, „capul răutăților”

Elevii disprețuiesc temele de cele mai multe ori. Ei le văd ca pe o povară suplimentară care ocupă timpul liber. Sunt multe cazuri în care elevii susțin că temele sunt date în exces și fac parte din ceea ce profesorul nu poate termina în clasă. În mod invariabil, există câteva puncte forte pe care elevii le folosesc pentru a-și întări cauza.

Aceștia susțin că temele pentru acasă sunt o pierdere de timp, o povară suplimentară, au un nivel extrem de dificultate și sunt creatoare de stres și episoade frecvente de anxietate.

Cine a inventat temele pentru acasă?

Temele au fost inventate de Roberto Nevilis, un pedagog italian. Ideea din spatele temelor a fost simplă. Ca profesor, Nevilis a simțit că învățăturile sale și-au pierdut esența atunci când au părăsit cursul.

Dezamăgit de faptul că studenții nu au reușit să se autodepășească în ciuda muncii sale grele, a decis să ia măsuri diferite. Prin urmare, s-au născut temele. Tema pentru acasă, așa cum o înțelegem astăzi, nu a fost obiectivul lui Nevilis. El a văzut-o mai degrabă ca un mijloc alternativ la pedeapsă, deoarece pedeapsa fizică nu (mai) era o opțiune.

Odată cu apariția școlii formale, ideea exercițiilor făcute acasă a luat, de asemenea, și o formă formală. A devenit un mijloc de a face învățarea mai eficientă și de a asigura memorarea noțiunilor.

Practica de a da teme se spune că a existat înainte de Nevilis în imperiile antice roman și grec, scrie Through Education. Cu toate acestea, doar cu Nevilis măsura a devenit oficială. Tema pentru acasă a ajuns să fie văzută ca un mijloc de motivare a elevilor pentru a se angaja în orele post-școlare de învățare la clasă. În absența unei astfel de motivații, elevii cu greu au făcut un efort pentru a-și crește performanța școlară.

Foto: Depositphotos.com