Ce a scris Alexandru Macedonski când a aflat că Eminescu a înnebunit?
Mihai Eminescu este considerat a fi cel mai mare poet român din toate timpurile. Totuși, scriitorul a avut și o grămadă de dușmani, printre aceștia numărându-se și Alexandru Macedonski, un alt scriitor extrem de talentat.
Mihai Eminescu, născut Mihail Eminovici, a venit pe lume în anul 1850. Viața poetului a fost un cumul de întâmplări mai mult sau mai puțin fericite. Pentru un bărbat sensibil precum Eminescu, aceste întâmplări l-au făcut să clacheze.
Pe data de 28 iunie 1883, Mihai Eminescu a fost arestat și internat la ospiciu în urma unui episod memorabil. Aflat la Capșa, poetul a ținut un discurs „politico-socialo-national” și, din cale afară de înfierbântat, ar fi scos un pistol și ar fi spus: „Vreau să îl împuşc pe rege!”. A fost suficient pentru ca scriitorul să fie pus în cămașă de forță.
Unde se aflau „plopii fără soț” din poezia lui Eminescu?
Pe data de 1 iulie 1883, ziarul „Românul”, adversarul lui Eminescu, scria: „Aflam cu sinceră părere de rău ca dl. Mihai Eminescu, redactor la ziarul „Timpul”, tânar plin de talent și înzestrat cu un deosebit geniu poetic, a căzut greu bolnav. Speram ca boala sa nu va fi decât trecatoare și ca în curând vom putea anunța deplina sa însănătoșire”.
Poetul Alexandru Macedonski, un rival al „Luceafărului”, nu face decât să ironizeze o lună mai târziu boala lui Eminescu. În revista „Literatorul” pe care o conduce, Macedonski scrie următoarele versuri:
„Un X, pretins poet, acum
S-a dus pe cel mai jalnic drum.
L-aș plânge, dacă-n balamuc
Destinul său n-ar fi mai bun;
Căci până ieri a fost năuc
Și nu e azi decât nebun!”
Cu câțiva ani înainte, Eminescu îl ironizase pe Macedonski într-un manuscris: „Dac-ar exista o înaintare absolută în omenire — un spor real de puteri — atunci Homer ar trebui să fi fost un măgar şi Macedonski un geniu — pe când tocmai contrariul e adevărat”.
Poetul este internat în mai multe sanatorii din țară și din străinătate. Mihai Eminescu se stinge din viață pe data de 15 iunie 1889, în jurul orei 4 dimineața, în casa de sănătate a doctorului Șuțu din strada Plantelor nr. 9, București. Poetul fusese internat cu câteva luni înainte în spitalul Mărcuța din București și apoi fusese transportat la sanatoriul Caritas. Diagnosticul? „Alienație mintală în formă de demență, stare care reclamă șederea sa într-un institut”.