Știați că turnul Eiffel a fost inițial construit pentru Barcelona?

Imaginează-ți pentru o secundă orizontul Barcelonei. În loc de turlele organice ale catedralei Sagrada Família, dominând cerul s-ar putea să fi văzut structura metalică a lui Gustave Eiffel. Deși pare un scenariu de tip „ce-ar fi fost dacă”, această poveste este una dintre cele mai faimoase legende (cu un sâmbure de adevăr) din istoria arhitecturii.

În perioada pregătirilor pentru Expoziția Universală din 1888, inginerul francez Gustave Eiffel căuta un oraș-gazdă curajos pentru proiectul său ambițios: un turn de fier de 300 de metri. Prima sa oprire? Barcelona.

Eiffel și-a prezentat planurile oficialităților orașului catalan, sperând că aceștia vor vedea în turn simbolul modernității de care aveau nevoie. Răspunsul a fost însă un „nu” politicos, dar ferm. Motivele?

• Costuri astronomice: Bugetul orașului era deja întins la maximum.
• Estetică controversată: Consiliul local a considerat că structura este „ciudată”, inestetică și că nu se potrivește deloc cu arhitectura gotică și modernistă a Barcelonei.

Norocul Parisului

Respins de spanioli, Eiffel nu s-a lăsat bătut. Și-a refăcut proiectul și l-a prezentat la Paris pentru Expoziția Universală din 1889, eveniment ce marca centenarul Revoluției Franceze.

Chiar și la Paris, turnul a fost întâmpinat cu un val de critici. Artiști celebri ai vremii, precum Guy de Maupassant, l-au numit „o pată de cerneală neagră pe cerul Parisului”. Totuși, spre deosebire de Barcelona, Parisul a acceptat riscul. Turnul trebuia să fie o structură temporară, programată pentru demolare după 20 de ani, însă utilitatea sa ca antenă radio l-a salvat de la pieire.

Turnul Eiffel, primele săpături

Primele lucrări de săpătură au început la 26 ianuarie 1887. La 31 martie 1889, Turnul fusese terminat în timp record, 2 ani, 2 luni și 5 zile, și a fost considerat o adevărată ispravă tehnică.

Mai întâi a fost numit Turnul de 300 de metri, însă la scurt timp de la lansarea proiectului acesta a luat numele omului care l-a construit, Gustave Eiffel. Asamblarea suporturilor a început la 1 iulie 1887 și a fost finalizată douăzeci și două de luni mai târziu.

Toate elementele au fost pregătite în fabrica lui Eiffel situată la Levallois-Perret la periferia Parisului. Fiecare dintre cele 18.000 de piese folosite pentru a construi Turnul a fost proiectată și calculată special, trasată cu o precizie de o zecime de milimetru și apoi pusă împreună formând noi piese de aproximativ cinci metri fiecare.

O echipă de constructori, care lucrase la marile proiecte de viaducte metalice, a fost responsabilă pentru cei 150 până la 300 de muncitori de pe șantier care au asamblat acest set gigantic de montaj.

Pentru fiecare nit asamblat era nevoie de o echipă de patru bărbați : unul pentru a-l încălzi, altul pentru a-l ține pe loc, un al treilea pentru a modela capul și un al patrulea pentru a-l bate cu barosul. Doar o treime din cele 2.500.000 de nituri folosite la construcția Turnului au fost introduse direct la fața locului.

Pentru construcția aflată în apropierea Senei, constructorii au folosit chesoane metalice etanșe și au injectat aer comprimat, astfel încât să poată lucra sub nivelul apei. Turnul a fost asamblat folosind schele din lemn și macarale mici cu abur montate pe turn.

Ce a pierdut Barcelona și ce a câștigat Parisul?

Astăzi, Turnul Eiffel este cel mai vizitat monument cu plată din lume. Barcelona, deși a ratat ocazia de a găzdui „Doamna de Fier”, a ales în schimb să finalizeze Arcul de Triumf (Arc de Triomf) ca poartă de intrare pentru expoziția sa, rămânând fidelă stilului cărămiziu, cald, care definește orașul și astăzi.