Românii, victime ale rasismului în anii 90 în Europa sunt la rândul lor rasiști cu asiaticii veniți în România. Care este explicația?
Un studiu realizat timp de şapte ani de către economiştii suedezi și publicat în 2013 arată că România se află între ţările europene în care rasismul este cel mai prezent, peste o treime dintre români declarând că nu şi-ar dori un vecin de altă rasă.
Astfel, în România, între 20% şi 29,9% dintre cetăţeni spun că nu ar dori să aibă drept vecini oameni de altă rasă (datele au fost culese în perioada 1998 – 2005). În afara Europei, ţările cele mai rasiste sunt Hong Kong (71.8% dintre cetăţeni nu vor un vecin de altă rasă), Bangladesh (71,7%), Iordania (51,4%) şi India (43,5%).
Popoarele europene care sunt mai rasiste decât românii sunt bulgarii şi francezii (unde între 30% şi 39,9% dintre cetăţeni nu-şi doresc vecini de altă rasă) şi albanezii, care sunt cei mai rasişti europeni.
În ultimii patru ani, în România, peste 300.000 de străini au primit dreptul să muncească, conform Hotnews.ro.
Paradoxul este izbitor. În anii ’90, după căderea regimului comunist, sute de mii de români au luat drumul Occidentului în căutarea unui trai mai bun. Acolo, mulți s-au lovit direct de discriminare, suspiciune și etichete nedrepte. Astăzi, rolurile s-au inversat: România a devenit dintr-o țară de emigrație o destinație pentru lucrătorii asiatici, iar reacția unei părți a societății oglindește adesea aceleași prejudecăți pe care românii le-au îndurat în trecut. Cum se explică această lipsă de empatie istorică?
Memoria scurtă și amprenta izolării istorice
Sociologii explică acest fenomen prin lipsa unei culturi a diversității. Decenii la rând, România a fost o societate relativ omogenă din punct de vedere etnic în viața de zi cu zi, iar expunerea la culturi non-europene a fost minimă. Atunci când schimbarea demografică are loc rapid, teama de necunoscut reactivează instincte de respingere, iar suferințele proprii din trecut sunt repede uitate.
Frica de competiție și prejudecățile economice
La fel cum muncitorii români erau priviți în Vest ca o „amenințare” pentru piața locală a muncii, imigranții asiatici sunt adesea percepuți eronat prin prisma acelorași stereotipuri: că acceptă salarii prea mici sau că destabilizează comunitățile. În realitate, acești oameni vin să acopere un deficit masiv de forță de muncă pe care piața locală nu îl mai poate susține.
Așteptarea ca o națiune care a suferit din cauza discriminării să devină automat mai tolerantă este firească, dar procesul necesită educație, politici de integrare și timp. Fără un dialog deschis, riscăm să repetăm greșelile pe care altădată le condamnam vehement.