E adevărat că, în România, o persoană cu un picior amputat trebuie să dovedească că nu „i-a crescut piciorul”?

 În România dacă ai un picior amputat este necesar să te vadă anual o comisie. Realitate sau nu, legea explică motivul pentru care toată lumea o percepe ca pe o glumă nesărată, bolnavul fiind nevoit să dovedească faptul că nu „i-a crescut alt picior”.

Vizitele anuale ale persoanelor cu un picior amputat

În România sunt înregistrate peste 800.000 de persoane cu dizabilități, dintre acestea aproximativ un sfert sunt cu deficiențe locomotorii.

Explicaţia acestor vizite cerute anual de către reprezentanții DGASPC se regăseşte în lege. Persoanele care au un grad accentuat de handicap este necesar să se prezinte în fiecare an la comisie. Excepţie fac doar cele cu gradul permanent de handicap, categorie în care nu poate fi încadrați cei care au proteză.

Motivul pentru care se face o încadrare limitată a amputaţiei de mai mică amploare este pentru că se poate pune proteza. În urma protezării se face reevaluarea pentru a analiza modul în care persoana s-a adaptat și dacă a crescut gradul de autonomie.

Anual, în România au loc peste 5.000 de amputații, scrie Mediafax. Cele mai multe dintre persoane își pierd piciorul din cauza diabetului zaharat. Potrivit unui medic diabetolog, o persoană care suferă de diabet zaharat ar trebui să-și verifice zilnic picioarele.

Ce este pensia de invaliditate?

Conform prevederilor Comisiei Europene, pensia de invaliditate se acordă persoanelor care și-au pierdut total sau cel puțin jumătate din capacitatea de muncă, fie din cauza accidentelor de muncă sau a bolilor profesionale, fie din cauza altor boli și accidente care nu au legătură cu munca.

Invaliditatea poate fi:

• de gradul I, dacă persoana în cauză și-a pierdut total capacitatea de muncă și de autoîngrijire;
• de gradul II, daca persoana în cauză și-a pierdut total capacitatea de muncă, dar nu și capacitatea de autoîngrijire;
• de gradul III, daca persoana în cauză și-a pierdut cel puțin jumătate din capacitatea de muncă, dar poate în continuare să presteze o activitate profesională cu cel mult jumătate de normă.