De unde vine expresia a fi lipsit de scrupule? Ce erau „scrupulele” în Roma Antică?

Expresia „a fi lipsit de scrupule” este des întâlnită în limbajul curent și se referă la cineva care acționează fără ezitări morale, fără remușcări și fără a ține cont de consecințele asupra celorlalți. În esență, o persoană lipsită de scrupule este cea care își urmărește interesul fără bariere etice. Dar ce înseamnă, de fapt, „scrupule” și de unde vine această metaforă?

Originea latină a termenului

Cuvântul „scrupul” provine din latinescul scrupulus, diminutiv al lui scrupus, care desemna o mică piatră ascuțită sau un ciob de piatră. Romanii foloseau acest termen atât cu sens concret, cât și cu sens figurat.

Imaginează-ți o pietricică intrată în sandala unui soldat roman: incomodă, enervantă, aproape insesizabilă, dar suficientă pentru a face mersul dificil. Din această imagine s-a născut valoarea metaforică – „scrupulus” desemna o neliniște, o îndoială, o mică jenă interioară care nu te lasă să mergi mai departe cu ușurință.

Astfel, „a avea scrupule” însemna a fi stânjenit de o conștiință neliniștită, a avea rețineri morale, a ezita înainte de a acționa.

Scrupulul ca unitate de măsură

Interesant este că în Roma Antică „scrupulus” avea și un sens tehnic: desemna o foarte mică unitate de greutate, echivalentă cu aproximativ 1,14 grame, folosită în farmacie și în comerț. Era, prin urmare, ceva extrem de mic, dar totuși semnificativ, capabil să influențeze echilibrul unei cântăriri. Această idee a „micului lucru care contează” a întărit și valoarea figurată a termenului.

Evoluția sensului

De-a lungul timpului, termenul a trecut în limbile romanice și, mai târziu, în cele moderne, păstrând ambele sensuri: cel de neliniște morală și cel de unitate aproape insesizabilă. În română, expresia „a fi lipsit de scrupule” a devenit o formulă fixă, cu sensul de „a acționa fără remușcări, fără rețineri morale, fără conștiința vinovăției”.

Expresia are așadar o origine foarte concretă și plastică: „scrupulul” era, la început, o pietricică incomodă în sandale sau o mică unitate de greutate, ambele sugerând ceva aparent mărunt, dar cu efect real. Astăzi, când spunem că cineva „nu are scrupule”, evocăm exact lipsa acelei frâne interioare, a acelui „mic disconfort moral” care ar trebui să-l oprească din a face rău.