De ce se fac pomenile pentru morți? Când se fac pomenile și de unde vine termenul?

Pomană. Unul dintre obiceiurile mai puțin cunoscute popoarelor Occidentale, sunt pomenile, adică slujbe de pomenire pentru sufletele celor trecuți în neființă. În toate zonele României se fac astfel de comemorări, iar în ultima perioadă acestea sunt mai prezente în zonele rurale și mai puțin la orașe.

Când se fac pomenile?

Conform tradiției Bisericii Ortodoxe române, pomenirea morților se face prin slujbe cu rugăciuni la următoarele termene:

• ziua a treia (care corespunde de obicei cu ziua înmormântării)
• ziua a noua;
• ziua a patruzecea după moarte;
• la trei luni;
• la șase luni;
• la nouă luni;
• la doisprezece luni;
• în fiecare an în ziua morții, până la împlinirea a șapte ani de la moarte.

Oamenii dau de pomană încă din cele mai vechi timpuri. Aceste ofrande sunt prezente în riturile legate de „marea trecere” ale multor religii, pe o largă arie geografică, în Europa şi Asia, vechimea lor ajungând pe firul istoriei până chiar în era neoliticului.

De ce se fac pomenile?

Ortodocșii sunt de părere că sufletul stă la porţile vămilor până ce rudele de pe lumea asta ale celui decedat plătesc vămile. Și acest lucru se poate face doar prin pomeni și parastase. Totuși, pomenile date în timpul vieţii sau de rudele răposatului sunt considerate cele mai sigure plăţi pentru liniştea sufletului.

În ciuda faptului că mii de oameni urmează aceste ritualuri, nicăieri nu scrie în Biblie cât de des se fac pomenile și dacă ar trebui făcute. Sfânta Scriptură îi învață pe credincioși doar să fie darnici.

Ce înseamnă pomană?

Substantivul „pomană” își are originea în limbă rusă sau îm una dintre limbile de origine slavă. Acesta vine de la „pominati” sau „pameati”, care în traducere liberă înseamnă „a-ţi aminti” sau „memorie”.

Foto: Pexels.com