Cine a fost primul român care a murit în cel de-Al Doilea Război Mondial?
Al Doilea Război Mondial a fost cel mai sângeros conflict din istoria omenirii. În acea perioadă Europa a fost împărțită în sfere de influențe rusești și germane. Pe data 26 iunie 1940, cu un an înainte ca țara noastră să intre în război, România a primit un ultimatum de la ruși să cedeze Basarabia și Bucovina de Nord.
După doar două zile, autoritățile noastre au început să evacueze cetățenii români de pe cele două teritorii, de frica unui eventual conflict armat. La data de 28 iunie 1940, Armata Sovietică a pus stăpânire pe Basarabia şi nordul Bucovinei.
Drept urmare, soldaţii sovietici au înaintat nestingheriți şi în oraşul Herţa, care nu făcea parte din nici unul dintre teritoriile revendicate de Uniunea Sovietică. După ce au intrat în localitate, în jurul orei 04.00, trupele sovietice i-au cerut căpitanului Ioan Boroş să le cedeze tunurile companiei pe care o conducea.
Ioan Boroș, primul român mort în cel de-Al Doilea Război Mondial
Ofițerul român a încercat să le explice rușilor ca nu se află pe teritoriul Basarabiei sau a Bucovinei de Nord și au avansat prea mult. Din păcate, soldaţii ruși nu au stat la discuții și l-au împușcat în cap pe Ioan Boroș, acesta fiind, astfel, primul român care a decedat în cel de-Al Doilea Război Mondial. Alături de acesta au mai fost uciși sublocotenentul (r) Alexandru Dragomir şi soldatul Iancu Solomon.
În dimineaţa zilei de 29 iunie 1940, la orele 4, localitatea Herţa a fost ocupată de armata rusă, cu elemente mecanizate. La această dată, Bateria I era instalată pe poziţie în Herţa, sprijinind un detaşament de infanterie. Două din cadrele de luptă ce intraseră în localitate au apărut în poziţia Bateriei şi au cerut ca Bateria să se predea. Căpitanul Boroş a încercat să parlamenteze cu ruşii, însă ei au tras focuri de armă şi de pistoale omorându-l pe loc, căzând la datorie între ostaşii şi tunurile Bateriei sale, se arată în procesul verbal al Regimentului 15 Artilerie din data de 29 iunie 1940.
Trebuie precizat că situația a degenerat după un gest necugetat al sublocotenentului în rezervă Alexandru Dragomir. Acesta a tras un foc de armă în aer, când a observat că soldații ruși înaintează fără limite, crezând astfel că îi va impresiona și îi va opri. Efectul a fost exact invers, aceștia s-au enervat și l-au împușcat în cap pe Ioan Boroș.
Din păcate, trupele sovietice au ocupat Herţa şi localităţile din jur, continuând să avanseze în teritoriul țării noastre. La peste 10 kilometri la sud de Herţa, soldaţii români au tras mai multe focuri de avertisment. Abia atunci Armata Roșie s-a oprit din înaintare şi a montat stâlpi de graniţă.
Trupurile celor trei militari români au fost duse la Dorohoi. La data de 1 iulie 1940, căpitanul Ioan Boroş a fost înmormântat cu onoruri militare în cimitirul ortodox al oraşului, în timp ce Iancu Solomon în cimitirul evreiesc. Ulterior, rămăşiţele pământeşti ale lui Ioan Boroş au fost reînhumate în Cimitirul Central din Bacău, potrivit adevarul.ro.
Foto: adevarul.ro