Putin provoacă Japonia! Care este povestea Insulelor Kurile? Cum au ajuns la ruși, deși erau teritorii japoneze?

Rusia și Japonia, în fața unui conflict diplomatic istoric, după ce Vladimir Putin s-a deplasat pe Iturup, una dintre insulele arhipelagului Kurile, revendicate atât de Moscova, cât şi de Tokio. Ministrul japonez de Externe Toshimitsu Motegi a protestat faţă de eveniment. Mai mult, premierul Japoniei a avut o reacție virulentă. „A înrăutățit atitudinea Japoniei față de Rusia. Arhipelagul este un teritoriu unic al Japoniei, atât din punct de vedere istoric, cât și al dreptului internațional. Sperăm că partea rusă conștientizează pe deplin întreaga gravitate a acestei probleme. Vizita jignește sentimentele poporului japonez și este absolut inacceptabilă”, a spus Takaichi într-o declarație transmisă de televiziunile japoneze.

Totuși, care este povestea Insulelor Kurile?

Pentru a înțelege de ce un lanț de insule vulcanice, aparent izolate și ostile din punct de vedere climatic, reușește să mențină o stare de tensiune diplomatică de aproape opt decenii între două dintre marile puteri ale lumii, trebuie să privim înapoi în istorie, la intersecția dintre expansionismul țarist, cel imperial japonez și marile reconfigurări geopolitice de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial (1939-1945).

Ce sunt Insulele Kurile și de ce sunt atât de importante?

Arhipelagul Kurilelor (aproximativ 10.355 km²) este un lanț format din aproximativ 56 de insule vulcanice și numeroase stânci, care se întinde pe o distanță de peste 1.200 de kilometri, făcând legătura între peninsula rusă Kamceatka și insula japoneză Hokkaido. Ele separă Marea Ohoțk de Oceanul Pacific.

Deși insulele sunt slab populate, miza lor geopolitică și economică este uriașă:

• Miza strategică și militară: Insulele oferă Rusiei acces direct și neobstrucționat din Marea Ohoțk către Oceanul Pacific. În plus, strâmtorile dintre insulele din sud nu îngheață complet pe timpul iernii, permițând Flotei Ruse din Pacific să manevreze fără restricții.

• Miza economică: Apele din jurul insulelor sunt printre cele mai bogate din lume în resurse piscicole. Mai mult, subsolul și platforma continentală adăpostesc zăcăminte minerale valoroase (inclusiv reniu, un metal extrem de rar folosit în industria aerospațială), precum și rezerve importante de petrol și gaze naturale.

Grupul disputat direct de Japonia este format din cele patru insule cele mai sudice: Iturup (Etorofu în japoneză), Kunașir (Kunashiri), Șikotan și insulițele Habomai. În Japonia, acestea sunt cunoscute sub numele de „Teritoriile de Nord”.

Primele contacte și Tratatul de la Shimoda (1855)

La origine, insulele au fost locuite de populația indigenă Ainu, un grup etnic distinct cu o cultură și o limbă proprii. Începând cu secolul al XVIII-lea, atât exploratorii și comercianții ruși (care coborau dinspre nord, din Kamceatka), cât și administrația șogunatului japonez (care urca dinspre sud, din Hokkaido) au început să exploreze și să pretindă suveranitatea asupra arhipelagului.

Primul acord oficial de frontieră între Imperiul Rus și Japonia a fost Tratatul de la Shimoda din 1855. Prin acest document, cele două imperii au trasat pașnic granița chiar între insulele Iturup și Urup:

• Japonia a primit suveranitatea asupra celor patru insule sudice (Iturup, Kunașir, Șikotan și Habomai).

• Rusia a preluat controlul asupra insulelor din nord, de la Urup până la Kamceatka.

Două decenii mai târziu, prin Tratatul de la Sankt Petersburg (1875), Japonia a renunțat la pretențiile asupra insulei Sahalin în favoarea Rusiei, primind în schimb controlul asupra întregului lanț al Insulelor Kurile. Astfel, până la începutul secolului XX, întregul arhipelag a fost recunoscut ca teritoriu japonez.

Marea cotitură: Al Doilea Război Mondial și Conferința de la Ialta

Schimbarea dramatică de macaz a avut loc în timpul Celui de-al Doilea Război Mondial. Deși Japonia și Uniunea Sovietică semnaseră un pact de neutralitate în 1941, marile puteri aliate căutau o modalitate de a atrage URSS-ul în războiul din Pacific împotriva Imperiului Japonez.

La Conferința de la Ialta (februarie 1945), liderii Aliaților — Franklin D. Roosevelt, Winston Churchill și Iosif Stalin — au încheiat un acord secret. Stalin a fost de acord ca URSS să intre în război împotriva Japoniei la două-trei luni după înfrângerea Germaniei naziste. În schimb, Aliații au promis că Uniunea Sovietică va primi, printre altele, sudul insulei Sahalin și toate Insulele Kurile.

La 8 august 1945 (la două zile după atacul atomic de la Hiroshima), Uniunea Sovietică a declarat război Japoniei. În perioada 18 august – 3 septembrie 1945, trupele sovietice au desfășurat o operațiune militară prin care au ocupat rapid întregul arhipelag Kurile, inclusiv cele patru insule sudice. Până în 1949, populația japoneză locală (peste 17.000 de persoane) și populația Ainu au fost deportate forțat în Japonia, iar insulele au fost populate cu cetățeni sovietici.

De ce nu există un Tratat de Pace între Rusia și Japonia?

Principala sursă a disputei juridice contemporane își are originea în Tratatul de Pace de la San Francisco din 1951, prin care s-a pus capăt oficial stării de război dintre Japonia și Puterile Aliate.

În acest tratat, Japonia a renunțat la „toate drepturile, titlurile și pretențiile asupra Insulelor Kurile”. Cu toate acestea, au apărut două probleme fundamentale care blochează procesul de pace și astăzi:

1. Definiția geografică: Japonia susține că cele patru insule sudice (Iturup, Kunașir, Șikotan și Habomai) nu au făcut niciodată parte din „Insulele Kurile” menționate la San Francisco, ci sunt pământuri strămoșești japoneze care au fost recunoscute ca atare încă din 1855.

2. Absența semnăturii sovietice: Uniunea Sovietică a refuzat să semneze Tratatul de la San Francisco, invocând neînțelegeri legate de China și de prezența militară americană în Japonia.

Din cauza acestei neconcordanțe juridice, Rusia și Japonia nu au semnat nici până în ziua de astăzi un tratat formal de pace care să încheie oficial Al Doilea Război Mondial.

Încercări de reconciliere și impasul actual

De-a lungul deceniilor au existat câteva momente de apropiere diplomatică:

• Declarația Comună din 1956: Moscova și Tokio au restabilit relațiile diplomatice. În această declarație, URSS s-a oferit să retrocedeze Japoniei cele mai mici două insule (Șikotan și Habomai) după semnarea unui tratat de pace definitiv. Totuși, sub presiunea SUA și pe fundalul Războiului Rece, Japonia a insistat pe returnarea tuturor celor patru insule, iar acordul a căzut.

• Perioada Shinzo Abe – Vladimir Putin: În anii 2010, fostul premier japonez Shinzo Abe a depus eforturi diplomatice uriașe, întâlnindu-se de zeci de ori cu Vladimir Putin pentru a găsi o cale de mijloc (de la investiții economice comune în insule până la reluarea discuțiilor pe baza declarației din 1956).

Cu toate acestea, poziția Moscovei s-a înăsprit treptat. Rusia a consolidat infrastructura militară din insule, plasând sisteme rachete anti-navă, modernizând pistele de aterizare și efectuat exerciții militare frecvente.

Iar vizitele înalților oficiali ruși pe insula Iturup — cum este și cea a președintelui Vladimir Putin sau a altor demnitari de la Moscova — reamintesc ferm Japoniei că, din punctul de vedere al Kremlinului, suveranitatea rusă asupra arhipelagului este rezultatul incontestabil al Celui de-al Doilea Război Mondial și nu face obiectul vreunei renegocieri.

Disputa asupra Insulelor Kurile rămâne astfel un nod gordian al diplomației asiatice: o dilemă istorică în care mândria națională, suveranitatea teritorială și interesele militare strategice se ciocnesc la fel de violent ca valurile Pacificului de stâncile vulcanice ale arhipelagului.