10 lucruri care nu existau în 1998, anul în care România s-a calificat ultima dată la un Campionat Mondial

România a mai ratat o calificare la Campionatul Mondial după ce a fost învinsă la Istanbul, cu Turcia. Au trecut 28 de ani de când România s-a calificat ultima dată la un Campionat Mondial. Echipa noastră națională spunea „Prezent” la turneul final organizat în Franța.

În vara anului 1998, fanii fotbalului din România trăiau un vis colectiv. Ne învingeam marea rivală, Anglia, ne vopseam cu toții blond în cap și ne obișnuisem cu ideea că prezența la un Campionat Mondial este o normalitate. De atunci, au trecut mai bine de două decenii, iar lumea în care trăim astăzi ar fi părut un film SF pentru suporterul român care urmărea meciurile pe un televizor cu tub.

1. Google (motorul de căutare)

Deși compania a fost fondată în septembrie 1998, motorul de căutare pe care îl folosim astăzi pentru orice întrebare nu era disponibil în timpul Campionatului Mondial din Franța. Dacă voiai să afli rezultatele meciurilor sau lotul adversarilor, trebuia să cumperi ziarul de a doua zi sau să aștepți știrile de la ora 19:00.

2. Telefoanele de tip Smartphone

În ’98, cel mai „cool” telefon era Nokia 6110 (cel pe care am descoperit jocul Snake). Ideea unui dispozitiv cu ecran tactil, care să fie și cameră foto, și GPS, și consolă de jocuri, era de neconceput. iPhone-ul a apărut abia 9 ani mai târziu, în 2007.

3. Facebook, Instagram sau TikTok

Conceptul de „rețea socială” nu era în vocabularul nostru. Dacă voiai să te lauzi prietenilor cu poze din vacanță, trebuia să developezi filmul și să te întâlnești fizic cu ei. Nu existau „story-uri”, „like-uri” sau influenceri care să transmită live de pe stadioane.

4. YouTube și Streaming-ul video

Vrei să revezi golul lui Viorel Moldovan cu Anglia? În 1998, trebuia să speri că ai apăsat la timp butonul „REC” pe video-ul cu casetă VHS. YouTube a apărut abia în 2005. Netflix exista doar ca serviciu de închiriat DVD-uri prin poștă, iar conceptul de a vedea un film online era imposibil din cauza vitezei internetului prin dial-up.

5. Wi-Fi-ul

Conectarea la internet se făcea prin cablu telefonic, ocupând linia de acasă (și scoțând acele sunete robotice specifice). Wi-Fi-ul a devenit un standard comercial abia spre sfârșitul anului 1999. Ideea de a avea internet „în aer” într-o cafenea sau pe stadion era pură magie.

6. Wikipedia

Dacă aveai o dispută cu un prieten despre câți ani are Hagi sau unde joacă Popescu, singura soluție era să consulți o enciclopedie tipărită sau să ai încredere în memorie. Wikipedia a fost lansată abia în 2001.

7. Aplicațiile de Ride-sharing (Uber/Bolt)

În 1998, dacă voiai să pleci de la stadion, ieșeai la marginea drumului și ridicai mâna să oprești un taxi galben sau căutai un telefon public să suni la dispecerat. Nu existau hărți digitale și nici posibilitatea de a vedea pe ecranul telefonului cum vine mașina spre tine.

8. Tehnologia VAR (și arbitrajul video)

Erorile de arbitraj făceau parte din farmecul (sau drama) jocului. În ’98, decizia arbitrului era finală și irevocabilă pe loc. Nu existau ecrane la marginea terenului și nici linii trase pe calculator pentru a verifica un ofsaid la milimetru.

9. Plățile cu telefonul sau ceasul

Cardurile bancare erau deja o raritate în România anului 1998, dar ideea de a plăti o cafea atingând terminalul cu telefonul sau cu ceasul de la mână ar fi sunat a tehnologie extraterestră. Revolut sau Apple Pay erau la ani lumină distanță.

10. Constantinescu și Bill Clinton, președinți

În anul 1998, Emil Constantinescu era președintele României, în timp ce Statele Unite ale Americii erau conduse de Bill Clinton și la cârma Franței era Jacques Chirac.